„Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi iarăși.”
Eclesiastul 11:1 VBT
„Nimeni nu poate trăi Legea lui Dumnezeu fără să slujească altora. Dar sunt mulți oameni care nu trăiesc viața neegoistă, plină de milă a lui Hristos. Unii, care cred despre ei că sunt creștini excelenți, nu înțeleg ce înseamnă slujire pentru Dumnezeu. Ei plănuiesc și urmăresc numai folosul lor. Acționează numai pentru ei. Timpul are valoare numai în măsura în care pot să adune pentru ei. Aceasta le este ținta în toate împrejurările vieții. Ei nu servesc altora, ci numai lor. Dumnezeu i-a creat să trăiască într-o lume unde trebuie îndeplinită o slujire neegoistă. El a intenționat ca ei să-i ajute pe semenii lor pe orice cale. Dar eul este atât de mare, încât nu mai pot să vadă altceva. Ei nu au legături cu omenirea. Aceia care trăiesc în felul acesta sunt asemenea smochinului care avea tot felul de pretenții, dar nu avea rod. Ei țin formele închinării, dar fără pocăință sau credință. Ei mărturisesc că onorează Legea lui Dumnezeu, dar le lipsește ascultarea. Zic, dar nu fac. În sentința rostită asupra smochinului, Hristos demonstrează cât de urâtă este în ochii Lui această pretenție deșartă. El declară că păcătosul neprefăcut este mai puțin vinovat decât acela care zice că-I servește lui Dumnezeu, dar nu aduce roade pentru slava Sa.” (Hristos Lumina lumii, p. 584).
«Eu sunt dator,» declară Pavel, «și Grecilor și Barbarilor, și celor învățați și celor neînvățați.» (Romani 1:14). La fel suntem și noi. Prin tot ceea ce viața noastră a fost mai mult binecuvântată decât a altora avem obligația față de fiecare făptură umană căreia îi putem face bine.
Aceste adevăruri se aplică și la cămară, și la pungă. Bunurile de care dispunem nu sunt ale noastre, și acest lucru nu poate fi pierdut din vedere fără a ne afla în primejdie. Suntem administratori, iar de modul în care ne achităm de obligația pe care o avem față de Dumnezeu și oameni depinde atât bunăstarea semenilor noștri, cât și propriul destin pentru viața aceasta și cea care va veni.” (Educație, p. 139)
Apel: Dumnezeu te cheamă să trăiești o viață de slujire neegoistă. În loc să te concentrezi doar pe propriile interese și beneficii, încearcă să îți deschizi inima pentru cei din jurul tău. Asemenea apostolului Pavel, suntem datori să împărtășim binecuvântările pe care le primim, și altora. Viața ta poate deveni o sursă de lumină și speranță, dacă alegi să dăruiești și să slujești. Fiecare act de bunătate, fiecare sacrificiu, oricât de mic, contează în ochii lui Dumnezeu. Aruncă-ți „pâinea pe ape” și Dumnezeu va aduce roade în moduri neașteptate.
Meditează: Ce înseamnă pentru tine să arunci pâinea pe ape? Ești mai preocupat de propria bunăstare decât de nevoile celor din jur? Cum poți să reflecți mai bine slujirea neegoistă a lui Hristos în viața ta?