„Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu.”
Evrei 11:10 BTF
„Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este în lumea aceasta. Avraam n-a avut nicio stăpânire pe pământ, «nici măcar o palmă de loc». (Faptele Apostolilor 7:5). El a avut o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi; dar el n-a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu l-a chemat să-i părăsească pe concetățenii săi idolatri, dându-i făgăduința țării Canaanului ca o stăpânire veșnică; și totuși, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când Avraam a dorit un loc de înmormântare pentru soția sa moartă, el a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica sa stăpânire în țara făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu n-a dat greș; nici nu s-a împlinit în totul prin ocuparea Canaanului de către poporul iudeu. «Făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui.» (Galateni 3:16). Avraam însuși trebuia să fie părtaș la moștenire. (…) În Biblie ni se vorbește în mod clar că făgăduințele făcute lui Avraam urmează să fie împlinite prin Hristos. (…) Dumnezeu i-a dat lui Avraam o viziune a moștenirii nepieritoare și, cu nădejdea aceasta, el a fost mulțumit. «Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu» (Evrei 11:9-10).
Cu privire la urmașii lui Avraam este scris: «În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ» (Evrei 11:13). Noi trebuie să locuim aici ca străini și călători, dacă vrem să câștigăm «o patrie mai bună, adică o patrie cerească» (vs. 16). Aceia care sunt copii ai lui Avraam vor umbla după cetatea pe care o aștepta și el, «al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu».” (Patriarhi și profeți, p. 169-170).
Apel: Privește viața ta ca pe un pelerinaj spre patria cerească. Ești chemat să trăiești ca Avraam, cu ochii ațintiți spre cetatea pregătită de Dumnezeu. Lasă dorințele trecătoare ale acestei lumi și pune-ți încrederea în promisiunile Sale. Alege astăzi să trăiești ca un călător, cu inimă desprinsă de lucrurile efemere, dar ancorată în nădejdea moștenirii nepieritoare.
Meditează: Ce înseamnă pentru tine să fii „străin și călător” pe pământ? Cum îți influențează acest lucru prioritățile și deciziile? Ce fel de „temelii” cauți în viața ta? Sunt acestea durabile sau trecătoare? Cum te încurajează exemplul lui Avraam să ai răbdare în așteptarea împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu?
