„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, și ale bunăvoinței, și ale îndelungii Lui răbdări, fără să știi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?”
Romani 2:4 VBT
„Este adevărat că, uneori, oamenii încep să se rușineze de căile lor păcătoase și se lasă de unele din obiceiurile lor rele, înainte de a fi conștienți de faptul că sunt atrași spre Hristos. Dar ori de câte ori aceștia depun eforturi de a produce o reformă în viața lor dintr-o dorință sinceră de a face ceea ce este drept, puterea lui Hristos este aceea care-i determină la aceasta. O influență mai presus de cunoașterea lor lucrează asupra sufletului, conștiința este trezită, iar manifestarea vieții lor este schimbată în bine. În timp ce Domnul Hristos îi atrage să privească la crucea Sa, să privească la Acela pe care, păcatele lor, l-au străpuns, poruncile lui Dumnezeu revin în conștiință. Stricăciunea vieții lor și păcatul adânc înrădăcinat în suflet le sunt descoperite. Ei încep atunci să înțeleagă ceva din neprihănirea Domnului Hristos și exclamă: «Ce este oare păcatul, că a trebuit să ceară un sacrificiu atât de mare pentru mântuirea victimelor lui? Toată această dragoste, toată această suferință, toată această umilință au fost oare necesare pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viața veșnică?»
Păcătosul se poate opune acestei iubiri divine, el poate refuza să se lase atras de Hristos; dar dacă nu se va opune, atunci va fi atras de Hristos. Înțelegerea Planului de Mântuire îi va conduce la piciorul crucii în adâncă pocăință de păcatele sale, care au pricinuit suferințele Fiului mult iubit al lui Dumnezeu.
Această voință divină care lucrează asupra lucrurilor din natură vorbește și inimilor oamenilor, dând naștere în ființa lor unei dorințe inexprimabile după ceva care le lipsește. Lucrurile firii, ale păcatului nu-i mai satisfac. Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă mereu să caute numai acele lucruri care le pot da pace și liniște: harul lui Hristos, bucuria sfințirii. Prin mijloace văzute și nevăzute, Mântuitorul nostru lucrează continuu ca să atragă inimile oamenilor de la plăceri care nu satisfac, plăceri ale păcatului, la binecuvântările veșnice pe care le pot primi în Hristos. Tuturor acestor suflete care caută în van să bea din fântânile fără apă ale păcatului li se adresează chemarea divină: «Celui ce îi este sete, să vină, cine vrea, să ia apa vieții fără plată» (Apocalipsa 22:17).” (Calea către Hristos, p. 27-28).
Apel: Poate că ai început deja să simți chemarea adresată inimii tale către o schimbare, către o cale nouă și plină de sens. Este bunătatea lui Dumnezeu cea care te conduce la pocăință, iar înțelegerea profundă a iubirii Sale te atrage într-o relație vie cu El și te conduce la o viață cu adevărat împlinită. Astăzi, îți amintesc că ești iubit și că ești întâmpinat cu brațele deschise, indiferent de trecutul tău.
Meditează: În timp ce te gândești la bunătatea lui Dumnezeu care te conduce spre pocăință, cum te determină aceasta să acționezi? Care sunt modurile prin care ai văzut influența acestei bunătăți în viața ta și cum schimbă alegerile pe care le faci în fiecare zi?
Aplică: În această zi, încearcă să fii mai atent la îndemnurile de pocăință pe care le simți în inima ta. Fii deschis pentru a te lăsa condus de bunătatea lui Dumnezeu și pentru a urma acele chemări interioare către transformare, venind la Hristos cu toată sinceritatea. De asemenea, încearcă să împărtășești din bunătate lui Dumnezeu și altora, fiind o prezență încurajatoare și plină de compasiune în viața celor din jurul tău. În felul acesta, și alții vor fi atrași către Hristos.
