Alonzo T. Jones, Bible Echo and Signs of the Times, vol. 4, 3 iunie 1889

Într-unul dintre punctele de vedere pe care Scriptura le oferă despre Biserica lui Hristos, aceasta este numită „casa lui Dumnezeu”. Pavel îi spunea lui Timotei:

„Îți scriu aceste lucruri cu speranța că voi veni în curând la tine; dar dacă voi întârzia, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.”

1 Timotei 3:14-15

Și iarăși, în epistola către Evrei, citim:

„Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa Lui, ca slujitor, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite, dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa Lui. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm.”

Evrei 3:5-6

Petru de asemenea preia aceeași imagine și, vorbind despre Domnul, zice:

„Și când Se va arăta Păstorul cel Mare, veți căpăta coroana gloriei, care nu se poate veșteji. Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți fiți supuși unul altuia și încingeți-vă cu smerenie, pentru că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.”

1 Petru 5:4-5

Hristos este „Piatra Vie”, iar cei care cred în El devin pietre „vii” pentru că trăiesc prin El, care este viața; căci este scris:

„Iată, pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cel ce se încrede în El nu va fi făcut de rușine.”

Prin urmare, aceste persoane care prin credința în Piatra Vie devin pietre vii, adică trăiesc, alcătuiesc o casă spirituală, iar această casă este Biserica Dumnezeului Celui Viu. Pavel vorbește în continuare despre ea ca despre clădirea lui Dumnezeu. Referindu-se la el însuși și la Apolo ca slujitori prin care frații au crezut în Hristos, afirmă:

„Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”

1 Corinteni 3:9

Cu alte cuvinte, prin lucrarea lor de a vesti evanghelia lui Hristos, acești frați fuseseră aduși să creadă în Hristos, Piatra Vie, și crezând în El, fuseseră însuflețiți de viață de la El, devenind astfel în mod simbolic pietre vii. Apoi, aceștia au zidit acea casă spirituală, au devenit clădirea lui Dumnezeu. În continuare, Pavel continuă gândul:

„După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un arhitect înțelept, am pus temelia și un altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum zidește deasupra. Căci nimeni nu poate pune altă temelie afară de cea pusă, care este Isus Hristos.”

1 Corinteni 3:10-11

Hristos este temelia și piatra din capul unghiului, însăși baza temeliei, iar în epistola către Efeseni, Pavel merge și mai departe și completează această concepție despre biserică ca fiind casa sau clădirea lui Dumnezeu. Referitor la Hristos, el spune:

„Căci prin El și unii și alții avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh. Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și membri ai familiei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și profeților, piatra din capul unghiului fiind Însuși Isus Cristos. În El toată clădirea, bine legată laolaltă, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul; în care sunteți și voi zidiți împreună, ca să fiți o locuință a lui Dumnezeu în Duhul.”

Efeseni 2:18-22

Prin urmare, iată care este punctul de vedere al Domnului cu privire la biserică, ca fiind casa sau clădirea lui Dumnezeu: Hristos, apostolii și profeții sunt temelia, iar membrii în ansamblu constituie suprastructura. Dar Hristos Însuși este Piatra unghiulară principală, temelia întregii structuri, temelia fundației însăși. Pentru că doar în Hristos, fie apostolii sau profeții au fost vreodată ceea ce au fost, sau orice membru este ceea ce este. Hristos este Piatra Vie, la care apostolii și profeții și toți ceilalți trebuie să vină pentru a fi făcuți pietre vii, potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. În Isus Hristos și pe Isus Hristos este zidită Biserica lui Hristos, Biserica Dumnezeului Celui Viu. Iar scopul acestei clădiri este:

„ca să fiți o locuință a lui Dumnezeu în Duhul”. „Voi însă nu mai sunteți în carne, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește cu adevărat în voi. Acum, dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, acela nu este al Lui.”

Romani 8:9

Isus a mai adăugat:

„Isus a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Și Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

Ioan 14:23

Astfel, despre acestea „cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu” (2 Corinteni 6:16). Precum și în alt loc declară: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3:16). „Căci voi sunteți templul Dumnezeului celui viu.” Când cei în care Duhul lui Dumnezeu locuiește sunt „bine legați laolaltă” și zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, și a lui Isus Hristos, cresc până ajung un templu sfânt, în Domnul, și sunt „o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul”. Și aceasta este casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu.

Petru spune, așa cum am citat mai înainte: „Apropiați-vă de El, Piatra vie, și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală.” Acum, una dintre caracteristicile unei pietre vii este că poate fi șlefuită până la o asemenea înălțime încât să reflecte chipul celui care o privește. Astfel, Hristos este Piatra vie, la care venim și pe care o privim, și în timp ce privim ne vedem pe noi înșine. Și acolo „noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, gloria Domnului și suntem schimbați în același chip, din glorie în glorie, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Și astfel, fiind schimbați în același chip, devenim și noi pietre vii, reflectând la rândul nostru chipul lui Hristos când ne privește:

„Căci Dumnezeu, care a zis Să lumineze lumina din întuneric, a strălucit în inimile noastre, ca să facem să strălucească lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”

2 Corinteni 4:6

Atunci biserica este într-adevăr lumina lumii, o cetate așezată pe un munte care nu poate fi ascunsă. Despre cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, este scris că are douăsprezece temelii „împodobite cu tot felul de pietre prețioase”.

Prima temelie este de iaspis, limpede ca cristalul; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; al zecelea, un crisopraz; al unsprezecelea, un hiacint; al doisprezecelea, un ametist; și deasupra lor este un zid mare și înalt, iar „zidul era construit din iaspis; și cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate”. Și slava lui Dumnezeu luminează cetatea și Mielul este lumina ei; și lumina ei este asemenea unei pietre foarte prețioase, ca o piatră de iaspis, limpede precum cristalul (Apocalipsa 21:10-23). Ochiul n-a văzut niciodată, decât într-o viziune sfântă, o asemenea scenă de glorie și frumusețe cum este înfățișată aici cetatea Dumnezeului celui viu și casa celor răscumpărați.

Noul Ierusalim nu este biserica. Nu este casa, clădirea, locuința, biserica lui Dumnezeu la care se face referire în versetele pe care le-am citat în acest articol. Din această descriere a glorioasei cetăți a lui Dumnezeu și din această imagine a bisericii ca o casă, o clădire și o locuință a lui Dumnezeu, putem însă desprinde o idee despre ceea ce dorește Domnul să fie glorioasa biserică a lui Dumnezeu. Hristos este o piatră vie, piatra unghiulară principală, cea mai prețioasă. El este cel dintâi, temelia principală a bisericii. Pe El, ca parte a temeliei, se sprijină și apostolii, și profeții, făcuți din El în pietre vii. Apoi, pe această temelie sunt zidiți toți sfinții, ca aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12).

Apoi, lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu, așa cum strălucește în chipul lui Isus Hristos, strălucind prin toate acestea și fiind reflectată de ele, face ca biserica să fie într-adevăr lumina lumii, dând oamenilor cunoașterea slavei lui Dumnezeu, așa cum s-a descoperit El însuși în Isus Hristos. O, dacă fiecare dintre cei care se declară a fi membri ai bisericii lui Hristos ar fi cu adevărat așa! O, dacă fiecare dintre cei care mărturisesc că sunt uniți cu biserica, ar fi cu adevărat uniți cu Hristos! Dacă fiecare ar fi cu adevărat o piatră vie care să reflecte chipul prețios al scumpului Răscumpărător și să transmită astfel celor care sunt în întuneric lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu, așa cum este ea manifestată în Isus Hristos, Domnul nostru. Atunci, într-adevăr, lumea ar crede că Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos.

Traducere: Igor Sârbu