Când Isus a dat porunca: „Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine!”, preoții și conducătorii stăteau în locul lui Moise și pretindeau că transmit poporului poruncile lui Dumnezeu; dar ceea ce era simplu de înțeles de către oamenii de rând, ei falsificau și interpretau greșit. Prin interpretări false, națiunea iudaică pierduse cunoașterea simplă și practică despre Dumnezeu și adevărul Său. Porunca de a cerceta presupunea că ei pierduseră ceva și că trebuiau să caute cu sârguință să descopere. Îndrumările clare ale Scripturilor, care descoperiseră voia lui Dumnezeu, au fost acoperite cu taine și tradiții, cu teste, teorii și porunci false. Scripturile fuseseră răstălmăcite până la ruinarea sufletelor, iar testele și poruncile inventate de om fuseseră puse în locul cuvintelor simple „așa vorbește Domnul”. Isus le-a zis tuturor: Căutați pentru voi înșivă. Nu permiteți nimănui să fie creier în locul vostru, nu lăsați pe nimeni să gândească, să cerceteze și să se roage în locul vostru. Acestea sunt instrucțiunile pe care trebuie să le luăm în serios astăzi. Mulți dintre voi sunt convinși că prețioasa comoară a împărăției lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos se află în Biblia pe care o țineți în mână. Știți că nici o comoară pământească nu poate fi obținută fără un efort asiduu. De ce v-ați aștepta să înțelegeți comorile Cuvântului lui Dumnezeu fără să cercetați cu sârguință Scripturile?

Este potrivit și corect să citiți Biblia, însă datoria voastră nu se oprește aici, pentru că trebuie să cercetați singuri paginile ei. Cunoașterea lui Dumnezeu nu poate fi dobândită fără nici un efort intelectual, fără rugăciune pentru a obține înțelepciune, ca să puteți separa din grâul pur al adevărului neghina cu care oamenii și Satana au denaturat învățăturile adevărului. Satana și confederația sa de agenți umani s-au străduit să amestece neghina erorii cu grâul adevărului. Ar trebui să căutam cu sârguință comoara ascunsă și să cerem înțelepciune din cer pentru a separa invențiile omenești de poruncile divine. Duhul Sfânt îl va ajuta pe cel care caută adevăruri mari și prețioase care se referă la planul de răscumpărare. Aș dori să subliniez tuturor faptul că o citire întâmplătoare a Scripturilor nu este de ajuns. Trebuie să cercetăm, iar acest lucru înseamnă să facem tot ceea ce implică acest cuvânt. Așa cum minerul cercetează cu nerăbdare pământul pentru a-i descoperi filonul de aur, tot așa trebuie să explorați cuvântul lui Dumnezeu pentru a găsi comoara ascunsă pe care Satana a încercat atât de mult timp să o ascundă față de om. Domnul spune:

„Dacă cineva voieşte să facă voia Lui, va cunoaşte despre doctrina aceasta”.

Ioan 7:17 BTF

Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și lumină și trebuie să fie o candelă pentru picioarele voastre, ca să vă călăuzească la fiecare pas pe calea care duce spre porțile cetății lui Dumnezeu. Din acest motiv, Satana a depus eforturi disperate pentru a obstrucționa calea care a fost trasată pentru ca cei răscumpărați de Domnul să meargă pe ea. Nu este cazul să aduceți concepțiile voastre în fața Bibliei și să faceți din opiniile voastre un centru în jurul căruia să se învârtă adevărul. Trebuie să vă lăsați deoparte ideile la ușa cercetării și cu inima smerită și supusă având eul ascuns în Hristos, cu rugăciune sinceră să căutați înțelepciune de la Dumnezeu. Ar trebui să simțiți că aveți nevoie să cunoașteți voia revelată a lui Dumnezeu, deoarece aceasta se referă la bunăstarea voastră personală și veșnică. Biblia este un îndrumător prin care puteți cunoaște calea spre viața veșnică. Trebuie să doriți mai presus de orice să cunoașteți voia și căile Domnului. Nu ar trebui să cercetați cu scopul de a găsi texte din Scriptură pe care să le puteți interpreta pentru a vă susține teoriile; pentru că Cuvântul lui Dumnezeu declară că acest lucru înseamnă a răstălmăci Scripturile spre propria voastră distrugere. Trebuie să vă goliți de orice prejudecată și să veniți în spiritul rugăciunii la cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Marea greșeală a Bisericii Romane se găsește în faptul că Biblia este interpretată în lumina opiniilor „părinților”. Opiniile lor sunt considerate infailibile, iar demnitarii bisericii își asumă că este prerogativa lor de a-i face pe alții să creadă ca ei și de a folosi forța pentru a constrânge conștiința. Cei care nu sunt de acord sunt declarați eretici. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie interpretat astfel. Acesta trebuie să stea pe propriile sale merite veșnice, să fie citit ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, să fie ascultat ca vocea lui Dumnezeu, care declară voința Sa poporului. Voința și vocea omului finit nu trebuie interpretate ca fiind vocea lui Dumnezeu.

Binecuvântata Biblie ne oferă o cunoaștere a marelui plan de mântuire și ne arată cum fiecare om poate obține viața veșnică. Cine este autorul cărții? – Isus Hristos. El este Adevăratul Martor și le spune alor Săi: „Și eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna mea.” Biblia are rolul de a ne arăta calea către Hristos, iar în Hristos este descoperită viața veșnică. Isus le-a spus iudeilor și celor care se îmbulzeau în jurul lui în mare număr: „Cercetați Scripturile!” Iudeii aveau cuvântul din Vechiul Testament, dar îl amestecaseră atât de mult cu idei omenești, încât adevărurile sale au fost mistificate, iar voința lui Dumnezeu față de om a fost ascunsă. Învățătorii religioși ai poporului le urmează exemplul în acest veac.

Deși iudeii aveau Scripturile care mărturiseau despre Hristos, ei nu au fost capabili să-L deosebească din Scripturi pe Hristos; și cu toate că noi avem Vechiul și Noul Testament, oamenii răstălmăcesc Scripturile pentru a evita adevărurile ei; și în interpretările lor ale Scripturilor, învață ca și fariseii, maximele și tradițiile omenești în locul poruncilor lui Dumnezeu. În zilele lui Hristos, conducătorii religioși au prezentat oamenilor ideile omenești atât de mult timp, încât învățătura lui Hristos se împotrivea în toate privințele teoriilor și practicilor acestora. Predica Sa de pe munte a contrazis practic doctrinele cărturarilor și fariseilor îndreptățiți de sine. Aceștia Îl prezentaseră pe Dumnezeu într-un mod greșit, astfel încât El era privit ca un judecător aspru, lipsit de compasiune, milă și dragoste. Ei prezentau poporului maxime și tradiții nesfârșite ca venind de la Dumnezeu, când nu aveau ca autoritate „așa zice Domnul”. Deși pretindeau că Îl cunosc și că se închinau lui Dumnezeu cel Adevărat și Viu, Îl denaturau în întregime, iar caracterul lui Dumnezeu, așa cum era reprezentat de Fiul Său, era ca un subiect original, un dar nou lumii. Hristos a depus toate eforturile astfel încât să înlăture reprezentările greșite ale lui Satana, pentru ca încrederea omului în dragostea lui Dumnezeu să fie restaurată. El a învățat omul să se adreseze Conducătorului Suprem al universului prin noul nume „Tatăl nostru”. Acest nume semnifică adevărata Sa relație cu noi și când este rostit cu sinceritate de buzele omenești, aceasta este ca o melodie în urechile lui Dumnezeu. Hristos ne conduce la tronul lui Dumnezeu pe o cale nouă și vie, pentru a ni-L prezenta în dragostea Sa părintească.

În sistemul tipurilor și al jertfelor, sacrificiul Fiului lui Dumnezeu a fost umbrit, și totuși iudeii nu au văzut în Hristos „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Ei nu au văzut valoarea comorii pe care Dumnezeu o dăduse lumii în darul Fiului Său. Nu putea fi împărtășit nici un dar care să fie egalat în valoare cu darul Fiului lui Dumnezeu, și orice alt dar pe care îl primesc oamenii este o revărsare din acest dar nemăsurat. Veșnicia însăși nu va epuiza comoara darului lui Dumnezeu pentru lume.

Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu trebuia să-i învețe pe oameni bunătatea, mila și bunăvoința caracterului lui Dumnezeu. El i-a învățat pe oameni să-L privească pe Dumnezeu ca fiind izvorul întregii iubiri părintești care s-a revărsat, din generație în generație, prin canalul inimii omenești. Mila, compasiunea și dragostea care au fost manifestate de către părinți față de copiii lor nu pot fi comparate cu tandrețea și mila din inima iubirii infinite. Iubirea lui Dumnezeu este exercitată neîncetat în favoarea fericirii și mântuirii poporului Său. Domnul L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru ca prin credința în El, să poată să-L contemple pe Dumnezeu în Hristos și să se apropie de Tatăl cel infinit în numele Fiului Său. Noi ne putem apropia de Tatăl prin Domnul Neprihănirea noastră.

Ellen White, Review and Herald, 11 septembrie 1894

Articol tradus de Igor Sârbu