The Advent Review and Sabbath Herald, 8 septembrie 1896

Sursă: https://m.egwwritings.org/en/book/1060.87#87

„Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Pentru a vedea că acesta este un adevăr universal, este necesar doar să citim legătura și să cunoaștem cui au fost adresate inițial aceste cuvinte. Iată pasajul:

„Când a fost întrebat de farisei când va veni împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să atragă privirile. Nici nu vor zice: Iat-o aici, sau iat-o acolo. Căci iată, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Luca 17:21, 22

Acei farisei nu credeau în Hristos. Dimpotrivă, ei îl spionau în mod constant, îi întindeau capcane, îl persecutau și întocmeau planuri pentru a-L ucide. Și totuși, acestora și altora asemenea lor, Domnul le-a zis: „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Și când acest adevăr este valabil pentru unii ca aceștia, este evident că este valabil și pentru oricine din lume: e un adevăr universal că împărăția lui Dumnezeu este în om. Și dacă Dumnezeu nu este recunoscut și nu I se permite să domnească în împărăția Sa care este înăuntru, pentru asemenea persoane nu contează când poate veni împărăția și domnia exterioară, oricum nu pot avea parte de ea, ar însemna doar distrugere și pierzanie pentru ei.

Omul a fost creat pentru a-L glorifica pe Dumnezeu: „i-am creat pentru gloria Mea”. Hristos a venit în lume pentru a face cunoscut scopul lui Dumnezeu în ceea ce privește crearea și existența omului și când Și-a încheiat lucrarea pe pământ, a spus Tatălui: „Eu Te-am glorificat pe pământ.” Pentru a-L glorifica pe Dumnezeu pe pământ „S-a dezbrăcat pe Sine”. Și când s-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat chip de rob, și făcându-Se asemenea oamenilor, Dumnezeu a locuit în El și a lucrat în El, și s-a manifestat în El atât de desăvârșit, astfel încât nimeni altcineva decât Dumnezeu a fost văzut în toată viața Sa. Și astfel a fost glorificat, S-a manifestat, Dumnezeu pe pământ.

Acesta este scopul lui Dumnezeu în ceea ce privește crearea și existența omului: acest scop se va manifesta în toate ființele inteligente din univers atunci când se va încheia marea lucrare de răscumpărare. Pentru că atunci când sfârșitul va veni, când Hristos va preda împărăția lui Dumnezeu, chiar Tatălui; când Dumnezeu va pune toate lucrurile sub picioarele lui Hristos, și astfel va supune toate lucrurile Fiului, „atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți”. Apoi, tot ceea ce va fi în cineva sau ceea ce se va manifesta în cineva, va fi Dumnezeu. Și astfel, Dumnezeu fiind totul în toți, va fi totul în fiecare dintre ei. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu cu privire la om atunci când l-a creat. Scopul era ca Dumnezeu și numai Dumnezeu, să se manifeste în om. Scopul era ca Dumnezeu să locuiască în el și să umble în el, ca numai Dumnezeu să împărățească în el și să domnească peste el. Aceasta a fost condiția omului atunci când Dumnezeu l-a pus pe pământ și în grădină. Astfel, Dumnezeu și-a stabilit templul, tronul și împărăția Sa în om. Și așa se face că pentru toată omenirea este adevărat că „împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”.

Cu toate acestea, Domnul l-a făcut pe om liber. Dumnezeu nu poate primi nici o slujire forțată sau obligatorie. Iar pentru a fi fericit, chiar și cu Dumnezeu, omul trebuia să fie liber. Slujirea sa, chiar și față de Dumnezeu, pentru a fi o slujire fericită, trebuie să fie din alegere, făcută de bună voie și în mod liber: „Dacă veți voi și veți asculta, veți mânca bunătățile țării.” Oricine voiește, să vină. Și în natura lucrurilor, libertatea de alegere de a-L sluji pe Domnul, atrage după sine libertatea de alegere de a nu o face. Atunci când Dumnezeu și-a întemeiat împărăția Sa în om pentru a domni acolo, El va domni acolo, va putea domni acolo, numai în urma alegerii omului. Și Domnul l-a pus pe om în grădină și a aranjat totul acolo pentru exercitarea libertății sale de alegere. În mijlocul grădinii a așezat pomul cunoașterii binelui și răului, fără nici un hotar în jurul acestuia. Accesul la acest pom a rămas la fel de liber ca la oricare altul, cu excepția cuvântului Domnului: „Să nu mănânci!”.Iar dacă voia să mănânce din pom sau nu, era la alegerea omului.

Și omul a ales calea greșită. Și a făcut-o alegând să urmeze voința și calea altuia decât a lui Dumnezeu. Și, alegând astfel, a ales ca altcineva decât Dumnezeu sa locuiască în el. Și astfel a permis unui uzurpator să intre în această împărăție a lui Dumnezeu, ocupând tronul de acolo și cerând închinare în acest templu care era în el. Cu toate acestea, împărăția este de drept a Domnului, chiar dacă uzurpatorul a ocupat-o. Tronul este al Domnului, chiar dacă uzurpatorul șade pe tron. Solomon a stat pe scaunul de domnie al Domnului, și a rămas tot scaunul de domnie al Domnului, chiar dacă Solomon a stat pe scaun mai târziu în nelegiuire. Templul este de drept al Domnului, chiar dacă acolo se află un dumnezeu fals și o închinare falsă se desfășoară acolo. Acesta este „în templul lui Dumnezeu” unde marele uzurpator stă „ca Dumnezeu”, „desemnându-se pe sine drept Dumnezeu”. Astfel, împărăția este a lui Dumnezeu, chiar dacă uzurpatorul domnește în acest templu și tronul este al Domnului, chiar dacă uzurpatorul îl ocupă. Și astfel este adevărat că oricărui om care vine în lume i se spune cuvântul: „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Atunci apare o altă întrebare pentru orice om care vine în lume: Cine va domni în această împărăție? Vei lăsa ca uzurpatorul să domnească acolo? Sau vei permite ca Regele legitim să domnească acolo? Îl vei lăsa pe uzurpator să domnească acolo numai spre ruina ta? Sau îl vei lăsa pe Regele legitim să domnească acolo numai spre mântuire? Va ocupa uzurpatorul tronul doar în nelegiuire? Sau îl va ocupa Domnul legitim doar în neprihănire? Va domni uzurpatorul doar spre rușine? Sau Îl vei avea pe Cel „Căruia Îi aparține judecata” să domnească acolo doar spre glorie, prezentă și veșnică? Acesta de fapt este motivul care se prezintă gândirii constante și alegerii mereu prezente a întregii omeniri. De aceea, cuvântul viu și mereu prezent este: „alegeți astăzi cui vreți să slujiți”. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” Astăzi, „câtă vreme se zice astăzi”, „dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. „Acum este vremea potrivită; (…) acum este ziua mântuirii.”

„Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Cine va domni în această împărăție din tine? Cine va domni acolo „acum”, „astăzi”, „câtă vreme se zice astăzi”? Alege, alege, alege, „alege astăzi” pe cine. Tot ceea ce îți cere Regele legitim pentru ca El să-și ocupe locul său în propria împărăție și să domnească acolo, este ca, printr-o alegere activă și inteligentă, să-L alegi acum să domnească. Căci: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Și Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el”. „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”. „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor”. „Eu voi fi Regele tău”. Atunci, în sensul său deplin, adevărat și legitim, împărăția lui Dumnezeu va fi în tine pentru că acolo este o împărăție, și atunci va fi Regele, tronul și legile împărăției.

„Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Alege astăzi cine va sta și va domni în această împărăție. Alege ca Regele legitim să aibă locul Său, în împărăția Sa. El nu poate domni acolo fără alegerea ta. În temeiul alegerii pe care ai făcut-o, El va domni; va domni ca Rege ce este, cu puterea care este a Lui – cu puterea „prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască, prin credință … ca să fiți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Atunci Dumnezeu se va manifesta în voi și voi Îl veți glorifica pe Dumnezeu pe pământ.

Acesta era scopul lui Dumnezeu atunci când l-a creat pe om la început; și acesta este scopul Său atunci când îl creează din nou în Isus Hristos. Alege astăzi ca acest scop să fie realizat în tine. Și să nu alegi înseamnă să nu alegi. A nu alege ca Dumnezeu să domnească înseamnă a alege ca El să nu domnească. Și a alege ca Dumnezeu să nu domnească, înseamnă să alegi ca Satana – uzurpatorul – să domnească. A nu alege ca Dumnezeu să fie glorificat în tine, înseamnă a alege ca El să nu fie glorificat în tine. Și a alege ca Dumnezeu să nu fie glorificat în tine, înseamnă a alege ca Satana să fie glorificat în tine. Iar pentru ca Dumnezeu să fie glorificat în tine, eul trebuie să fie dezbrăcat, pentru ca Dumnezeu să fie totul. Eul trebuie să fie dezbrăcat în toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.

Traducere: Igor Sârbu