„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nimic nu-i poate împiedica.”
Psalmii 119:165 VBT
„Cu cât agentul omenesc are, în spiritul și caracterul lui, mai puțin din umilința și blândețea lui Hristos, cu atât vede mai multă desăvârșire în metodele proprii și mai multă nedesăvârșire în metodele altora.” (Mărturii pentru pastori și predicatorii evangheliei, p. 191).
„Nu este nimic mai necesar în lucrare ca rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Noi trebuie să arătăm prin viața noastră zilnică faptul că avem pace și odihnă în Dumnezeu. Pacea Lui în inimă va străluci pe față. Va da glasului o putere convingătoare. Comuniunea cu Dumnezeu va da înălțime morală caracterului și întregii desfășurări a acțiunii. Oamenii vor ajunge să cunoască despre noi, ca și despre primii ucenici, că am fost cu Isus.” (Mărturii, vol. 6, p. 268).
„Pacea lui Hristos se naște din adevăr. Ea este armonia cu Dumnezeu. Lumea este în vrăjmășie cu Legea lui Dumnezeu; păcătoșii sunt în vrăjmășie cu Creatorul lor și, ca urmare, sunt în vrăjmășie unii cu alții. Dar psalmistul spune: « Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nimic nu-i poate împiedica.” (Psalmii 119:165 VBT). Oamenii nu pot să producă pace. Planurile omenești pentru purificarea și înălțarea persoanelor sau a societății nu vor fi în stare să producă pace, deoarece ele nu pot atinge inima. Singura putere care creează sau care perpetuează adevărata pace este harul lui Hristos. Când acesta este sădit în inimă, el va îndepărta patimile care provoacă cearta și dezbinarea. «În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul», iar pustia vieții «se va veseli și va înflori ca trandafirul.»” (Hristos Lumina lumii, p. 302).
Apel: Motivul pentru care nu ai pace în suflet este acela că încă nu te-ai întâlnit cu Mântuitorul tău; sau întâlnirea a fost atât de superficială și rapidă încât nu i-ai predat povara în totalitate, iar El nu a putut să-ți dea odihna de care ai atâta nevoie. Ești prea grăbit să mergi la treburile tale și în loc să-l iei pe Dumnezeu cu tine, te trezești mergând fără El. Zăbovește în prezența Lui atâta timp cât este necesar ca să poți primi de la El ceea ce nimeni și nimic nu-ți poate oferi.
Meditează: Ce ar însemna pentru tine să ai timp pentru rugăciune și studiu personal? Cât de mult prețuiești relația cu Hristos și cum se reflectă această prețuire în modul în care îți folosești resursele: timpul, energia, finanțele sau altele? Ce te împiedică în a oferi mai mult pentru ce este cel mai important?
