„Și la înfățișare, fiind găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.”

Filipeni 2:8 VBT 

„Domnul Isus a purtat greutatea copleșitoare a responsabilității pentru mântuirea oamenilor. El a știut că, dacă nu avea loc o schimbare hotărâtă a principiilor și scopurilor neamului omenesc, toți oamenii urmau să fie pierduți. Aceasta a fost povara sufletului Său și nimeni nu a putut aprecia greutatea care apăsa asupra Sa. Atât în copilărie, cât și în tinerețe și la maturitate, El a umblat singur. Totuși era o atmosferă cerească să te afli în prezența Sa. Zi de zi întâmpina încercări și ispite, zi de zi venea în contact cu răul și simțea puterea lui asupra celor pe care căuta să-i binecuvânteze și să-i mântuiască. Cu toate acesta, El nu a căzut și nici nu S-a descurajat. 

În toate lucrurile, Domnul a adus dorințele Sale, într-o strictă subordonare față de misiunea Lui. El și-a proslăvit viața, îndeplinind totul cu supunere față de voința Tatălui Său. În tinerețe, când mama Sa, găsindu-L în școala rabinilor, I-a spus: «Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi?», El a răspuns: «De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?» (Luca 2:48-49).” (Slujitorii Evangheliei, p. 42). 

„Același devotament, aceeași consacrare și aceeași supunere față de cerințele Cuvântului lui Dumnezeu, care s-au manifestat în Hristos, trebuie să se vadă și în slujitorii Săi. El și-a părăsit căminul în care avea siguranță și pace, a lăsat slava pe care o avea la Tatăl înainte de întemeierea lumii, a renunțat la poziția Sa pe tronul universului și a venit să sufere, ca om supus ispitelor, să trăiască în singurătate, să semene cu lacrimi semințele vieții și să le ude cu sângele Său, vărsat pentru o lume pierdută.” (Slujitorii Evangheliei, p. 42). 

Apel: La fel cum Isus a trăit o viață de ascultare, supunându-Se voinței Tatălui, și tu ești chemat să îți dedici viața lui Dumnezeu. Consacrarea nu este doar o simplă decizie, ci o chemare de a renunța la dorințele noastre personale și de a ne angaja total în îndeplinirea planului divin. Isus a părăsit cerul pentru a veni pe pământ și a trăi în mijlocul ispitei și suferinței. Ești tu dispus să urmezi exemplul Său, să-ți lași confortul personal pentru a-I sluji lui Dumnezeu cu credincioșie? 

Meditează: Ce crezi că a simțit Isus la gândul că trebuie să suporte atât de multe suferințe pentru salvarea omului? Care a fost orientarea gândirii Lui, dar și forța motivatoare, care l-a determinat să renunțe la tot pentru omul pierdut? Cât de mult valorează aceste lucruri pentru a putea realiza o consacrare deplină față de Dumnezeu? 

Aplică: Pentru a-ți subordona dorințele față de voința lui Dumnezeu, începe printr-o evaluare sinceră a priorităților tale. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să discerni între dorințele tale și ceea ce El dorește pentru tine. Primul pas este să Îl întrebi constant în rugăciune: „Doamne, ce vrei Tu să fac astăzi?” Al doilea pas este să identifici acele dorințe care pot intra în conflict cu misiunea ta – dorințe de confort, succes rapid sau recunoaștere personală. În loc să te lași condus de ele, caută să acționezi conform principiilor biblice, chiar și atunci când pare dificil. Al treilea pas este să privești fiecare responsabilitate zilnică prin prisma misiunii pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o. Fie că ești chemat să slujești, să muncești sau să interacționezi cu ceilalți, întreabă-te cum poți reflecta caracterul lui Hristos în acele situații. Astfel, îți disciplinezi voința să se alinieze cu planul divin, iar dorințele tale vor începe să se modeleze după voia Lui. 

ASCULTĂ devoționalul din ziua precedentă: