„Și a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toți; Fiindcă toți aceștia au aruncat din abundența lor pentru ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în vistierie tot ce avea ca să trăiască.”

Luca 21:3-4 BTF 

„Bogații dăduseră din abundența lor și mulți dintre ei făcuseră lucrul acesta ca să fie văzuți și onorați de oameni. Darurile lor mari nu-i lipsiseră de vreun confort și nici chiar de luxul lor; ele nu ceruseră nicio jertfă și nu puteau să ajungă la aceeași valoare cu bănuțul văduvei. 

Motivația este cea care determină caracterul faptelor noastre, pecetluindu-le ca josnicie sau dându-le o înaltă valoare morală. Nu lucrurile mari, pe care le vede fiecare ochi și le preamărește fiecare limbă, sunt socotite de Dumnezeu ca fiind cele mai de preț. Datoriile mici, îndeplinite cu voie bună, darurile mici, care nu caută să atragă privirile și care pentru ochii oamenilor pot părea fără valoare, adesea stau pe cea mai înaltă treaptă în ochii Săi. O inimă plină de iubire și credință este mai scumpă lui Dumnezeu decât cel mai prețios dar. Văduva săracă a dat tot ce avea pentru a trăi ca să facă puținul pe care l-a făcut. S-a lipsit de hrană, ca să dea cei doi bănuți pentru lucrarea pe care o iubea. Și a făcut lucrul acesta cu credință, fiind încrezătoare că Tatăl ei ceresc nu va trece cu vederea lipsa ei cea mare. Tocmai spiritul acesta neegoist și credința ei copilărească au câștigat aprecierea Mântuitorului.” (Hristos Lumina lumii, p. 615). 

„Pentru a manifesta caracterul lui Dumnezeu, pentru ca să nu ne înșelăm pe noi înșine, biserica și lumea printr-un creștinism prefăcut, trebuie să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu. Dacă avem comuniune cu Dumnezeu, suntem servii Lui, chiar dacă niciodată nu vom predica vreunei adunări. Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu în a prezenta desăvârșirea caracterului Său în natura umană.” (Mărturii, vol. 6, p. 13). 

Apel: Adevărata valoare a darurilor noastre nu constă în mărimea lor, ci în inima cu care sunt oferite. La fel ca văduva săracă, ești chemat în primul rând să-l iubești pe Dumnezeu și lucrarea Sa cu tot sufletul, iar apoi să fi gata să dăruiești cu voie bună oricând, nu doar atunci când există surplus. Chiar dacă darul tău este mic, el poate avea o mare valoare în ochii Lui dacă este oferit cu dragoste și încredere totală în providența Sa. Astăzi, privește în inima ta și întreabă-te: ce sunt dispus să-i dau lui Dumnezeu? 

Meditează: Ce simți atunci când dăruiești pentru binele altora sau pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu? Ce legătură există între dăruire și sacrificiu și de ce apreciază Domnul aceste lucruri? Care sunt adevăratele valori în ochii lui Dumnezeu? 

Aplică: Pentru a trăi un creștinism autentic, începe prin a evalua felul în care dăruiești – nu doar material, ci și timpul, energia și resursele tale. Întreabă-te ce sacrificiu poți face astăzi care să reflecte credința ta și dragostea față de Dumnezeu. Începe cu pași mici: poate oferi timpul tău pentru a ajuta pe cineva aflat în nevoie sau poate renunți la ceva ce îți place pentru a susține o cauză care contează pentru lucrarea lui Dumnezeu. Fiind consecvent în astfel de mici sacrificii, vei învăța să te încrezi tot mai mult în providența divină și să trăiești cu generozitate și iubire, așa cum a făcut văduva săracă.   

ASCULTĂ devoționalul din ziua precedentă: