„Atunci Pavel a răspuns: Ce faceți de plângeți așa și îmi frângeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
„În timpul ultimei judecări a lui Pavel înaintea lui Nero, împăratul fusese atât de puternic impresionat de puterea cuvintelor apostolului, încât a amânat luarea unei hotărâri în cazul lui, fără să-l achite sau fără să-l osândească pe acuzatul slujitor al lui Dumnezeu. Dar, nu după mult timp, răutatea împăratului împotriva lui Pavel a revenit. Mâniat peste măsură, fiindcă nu era în stare să împiedice extinderea religiei creștine nici chiar în casa imperială, el a hotărât ca, atunci când va găsi un pretext mai temeinic, apostolul să fie osândit la moarte. Nu mult timp după aceea, Nero a pronunțat sentința care l-a condamnat pe Pavel la moarte. Dar, fiindcă un cetățean roman nu putea să fie supus torturii, el a fost osândit să fie decapitat. Pavel a fost luat pe ascuns și dus la locul execuției. Numai la puține persoane li s-a îngăduit să fie de față; căci prigonitorii lui, alarmați de întinderea influenței lui, se temeau ca nu cumva scena morții sale să-i câștige pe alții la creștinism.
Mulți L-au primit pe Mântuitorul predicat de Pavel și nu peste mult timp, plini de curaj, ei au sigilat credința lor cu propriul lor sânge. (…) Pavel purta cu el atmosfera cerului. Toți aceia care erau conlucrători cu el simțeau influența unirii sale cu Hristos. Faptul că propria sa viață exemplifica adevărul pe care-l vestea dădea putere convingătoare predicării sale. În aceasta stă puterea adevărului. (…)
Apostolul privea spre marea veșnicie, nu cu nesiguranță sau cu teamă, ci cu o nădejde plină de bucurie și cu o așteptare plină de dor. Stând la locul martiriului său, el nu a văzut nici sabia călăului, și nici pământul ce în curând avea să primească sângele său; el a privit prin liniștitul cer albastru al acelei zile de vară până la tronul Celui Veșnic. (…) Pavel are în sine mărturia faptului că sufletul lui este prețios înaintea Mântuitorului.” (Faptele apostolilor, p. 509-512).
Apel: Dumnezeu te cheamă să fii credincios până la moarte, așa cum a fost apostolul Pavel. Ești gata să îți dedici întreaga viață pentru Numele Domnului Isus, indiferent de sacrificii? Credința adevărată nu se teme de încercări sau de moarte, ci privește spre veșnicie cu speranță și bucurie. Predă-ți astăzi inima și viața Lui, lăsându-L pe Hristos să fie forța care te susține și te însoțește la fiecare pas. El promite să fie cu tine chiar și în cele mai grele momente, iar prin puterea Lui, vei putea rămâne statornic până la capăt.
Meditează: Cât de departe sunt dispus să merg pentru Numele Domnului Isus? Ce atitudine am față de suferință sau prigoană pentru credința mea? Cum pot să dezvolt o relație mai profundă cu Hristos pentru a avea puterea de a rămâne credincios chiar și în fața dificultăților sau a morții?
