Credința este firul nevăzut care leagă sufletul nostru de Hristos, oferindu-ne acces la harul Său și la o comuniune vie cu El. Nu este doar o convingere mentală, ci o realitate profundă care ne transformă întreaga existență. Credința nu înseamnă doar acceptarea unei doctrine, ci trăirea unei relații personale cu Cel ce ne-a iubit mai înainte ca noi să-L iubim.
Prin credință, ne regăsim în Hristos, suntem una cu El, așa cum mlădițele sunt legate de viță. Această legătură nu este doar o simplă expresie teologică, ci o viață reală, plină de putere și transformare. Fiecare zi devine o călătorie alături de El, în care învățăm să trăim prin har, să ne hrănim din Cuvânt și să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt.
Scriptura ne învață că suntem îndreptățiți prin credință, dar aceasta nu înseamnă doar o simplă declarație de dreptate, ci o realitate interioară. Credința ne schimbă prioritățile, ne înnoiește inimile și ne apropie de voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Deci, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1). Pacea cu Dumnezeu nu este doar o stare emoțională, ci o certitudine a inimii care trăiește în ascultare și dependență de Hristos.
Această legătură cu Hristos ne dă viață. Credința nu este o ancoră aruncată în necunoscut, ci o legătură vie cu Cel care a biruit moartea și păcatul. În Hristos găsim o siguranță care nu se clatină, o dragoste care nu se răcește și o speranță care nu piere. El este sursa vieții noastre, iar credința este mâna sufletului care se prinde de El.
A trăi prin credință înseamnă să rămânem în Hristos în fiecare clipă. „Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod” (Ioan 15:5). Rodul credinței nu este doar o schimbare exterioară, ci o transformare a inimii care devine tot mai asemenea Lui. Credința ne ajută să înfruntăm încercările, să mergem înainte cu nădejde și să iubim cu o inimă curată.
Credința nu ne leagă doar de Hristos, ci și unii de alții. Suntem chemați să ne zidim unii pe alții, să ne susținem și să creștem împreună. Biserica este trupul lui Hristos, iar credința ne face mădulare vii ale acestui trup. Fără credință, relațiile noastre devin superficiale, dar prin credință, ele capătă profunzime și sens.
A crede nu înseamnă doar a accepta adevăruri, ci a trăi în lumina lor. Credința adevărată ne schimbă, ne îmbracă în neprihănirea lui Hristos și ne face capabili să iubim așa cum El ne-a iubit. „Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă viața veșnică” (1 Timotei 6:12). Aceasta este chemarea noastră: să trăim prin credință, să ne ancorăm în Hristos și să rămânem uniți cu El pentru veșnicie.
Hristos este autorul credinței noastre, de aceea toți cei care cultivă credința Lui mărturisesc religia Lui. „Privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12:2). În Biblie nu se vorbește niciodată despre credința catolică, ortodoxă, baptistă sau adventistă etc; găsim doar credința și religia lui Isus. „Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez” (Efeseni 4:5). Această realitate ne conduce la o întrebare fundamentală: de ce există atâtea culte religioase în lume, dacă Scriptura vorbește despre o singură credință și o singură religie?
Răspunsul este simplu: cine este capul acelei biserici, Hristos sau omul? Adevărata credință nu este modelată de tradițiile și interpretările omenești, ci de Cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). În măsura în care oamenii își urmează propria înțelepciune și creează sisteme religioase după voia lor, se îndepărtează de modelul stabilit de Hristos. Singura credință autentică este cea care Îl recunoaște pe Isus ca singurul Domn și Mântuitor, iar Scriptura ca singura autoritate. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire” (2 Timotei 3:16).
Așadar, credința lui Isus ne unește cu Isus și cu cei care L-au primit pe Hristos în viața lor. Împreună, fie doi sau trei, formăm trupul Său, Biserica lui Isus, o biserică vie. „Căci unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Biserica adevărată nu este o clădire sau o instituție, ci comunitatea celor credincioși care trăiesc în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.
Trăind această credință autentică, experimentăm unitatea adevărată pe care Hristos a dorit-o pentru poporul Său. „Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine” (Ioan 17:21). Numai prin rămânerea în Hristos și prin trăirea credinței Sale putem avea parte de binecuvântările veșnice și de părtășia adevărată cu El și cu frații noștri în credință.
