Dar cum să privim la Hristos? Exact aşa cum EI însuşi S-a descoperit lumii; conform cu mărturia pe care El însuşi a dat-o despre Sine. În acel minunat discurs, consemnat în capitolul al cincilea al Evangheliei după Ioan, Isus a spus:

„Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește. Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului, ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis” (versetele 21-23).

Ioan 5:21-23

Lui Hristos I s-a acordat cel mai înalt privilegiu, acela de a judeca. El trebuie să primească aceeaşi onoare care Îi este datorată Lui Dumnezeu şi pentru motivul că El este Dumnezeu. Ucenicul preaiubit a adus următoarea mărturie:

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.”

Ioan 1:1

Faptul că acest Cuvânt Divin nu este altcineva decât Isus Hristos, ne este arătat în versetul 14:

„Și Cuvântul a fost făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr și noi am privit gloria lui, glorie ca a singurului-născut din Tatăl.”

Ioan 1:14

Cuvântul era „la început”. Mintea omenească nu poate pătrunde epocile cuprinse în această frază. Nu-i este dat omului să ştie când sau cum a fost născut Fiul; dar ştim că El a fost Cuvântul divin, nu doar înainte de a veni să moară pe acest pământ, ci chiar înainte ca lumea să fie creată. Exact înaintea răstignirii Sale El s-a rugat:

„Și acum, Tată, glorifică-mă la tine însuți cu gloria pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea.”

Ioan 17:5

Cu mai bine de şapte sute de ani înaintea primei Sale veniri, aceasta a fost astfel prezisă de cuvântul inspirat:

„Dar tu, Betleeme Efrata, deși ești mică între miile lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși cel care va fi conducător peste Israel, a cărui ieșiri au fost din vechime, din zilele veșniciei.”

Mica 5:2, notă marginală

Ştim că Hristos spune: „am ieșit și am venit din Dumnezeu” (Ioan 8:42), dar aceasta s-a întâmplat în timpul atât de îndepărtat al epocilor veşniciei, încât este cu mult deasupra înţelegerii umane.