„Dacă poporul Meu, care este numit după Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va întoarce de pe căile sale rele, voi asculta din cer, îi voi ierta păcatul și îi voi vindeca țara.”
2 Cronici 7:14 VBT
„Nici unul dintre apostoli sau dintre profeți n-a pretins că este fără de păcat. Cei care au trăit aproape de Dumnezeu, cei care si-ar fi sacrificat mai degrabă viața decât, cu bună știință, să săvârșească vreun rău, bărbați pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumină și putere divină, au mărturisit păcătoșenia propriei lor firi. Ei nu și-au pus încrederea în carne, n-au pretins că au o neprihănire a lor, ei s-au încrezut în totul în neprihănirea Domnului Hristos. Tot așa vor sta lucrurile cu toți aceia care privesc la Hristos.
Noi trebuie să ne ferim de tot ceea ce ar încuraja mândria și încrederea în sine; de aceea ar trebui să ne ferim a lăuda pe cineva, sau să primim din partea cuiva laude. Este lucrarea lui Satana aceea de a măguli. El se ocupă cu lingușirea în aceeași măsură în care se ocupă cu acuzarea și condamnarea cuiva. În acest fel, el caută să lucreze la ruinarea sufletului. Aceia care aduc laude oamenilor sunt folosiți de către Satana, ca agenți ai săi. Toți cei care lucrează pentru Hristos să îndepărteze de la ei orice cuvânt de laudă. Eul să fie scos din atenția noastră. Numai Domnul Hristos trebuie să fie proslăvit. «Spre cel care ne iubește, care ne-a spălat păcatele noastre cu sângele Său» (Apocalipsa 1:5), trebuie să ne îndreptăm privirea și către El trebuie să se înalțe din inimi laudele noastre.
Viața în care este nutrită temerea de Dumnezeu nu va fi o viață tristă și mohorâtă. Absența Domnului Hristos face ca fața să fie tristă, iar viața, un șir neîntrerupt de oftaturi. Cei care sunt plini de înălțare și iubire de sine nu simt nevoia unei comuniuni vii, personale, cu Hristos. Inima care n-a căzut pe Stâncă este mândră de integritatea ei. (…) Dar Domnul Hristos locuind în suflet este un izvor de bucurie. Căci, pentru toți cei care îl primesc, nota dominantă a Cuvântului lui Dumnezeu este bucuria.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 160-162).
Apel: Versetul din 2 Cronici 7:14 îți oferă o promisiune minunată din partea lui Dumnezeu: El este gata să te ierte, să te vindece și să te binecuvânteze, cu condiția să te smerești, să te rogi, să cauți Fața Sa și să te întorci cu toată inima de la căile nelegiuirii. Nu ezita să vi înaintea Sa chiar acum.
Meditează: Ce înseamnă pentru tine a te smeri și a căuta Fața Sa în viața de zi cu zi? Cum faci față ispitei înălțării de sine atunci când primești laude și aprecieri? Un creștin autentic înseamnă a fi sobru și lipsit de bucurie?
Aplică: Fii atent atât la aprecierile și laudele pe care le primești, cât și la cele pe care le oferi. Ele pot fi o binecuvântare, dar pot fi și o ispită. Este important să fii conștient de acest lucru și să iei măsuri pentru a evita pericolul. Redirecționând laudele către Dumnezeu și fiind umil, poți folosi această experiență pentru a întări credința și a crește dragostea pentru El. De asemenea, dacă adesea ești trist și mohorât, este foarte probabil ca Domnul Hristos să fie absent din viața ta. Vino la El cu povara ta, iar El îți va da bucuria Sa.
