„Și el a lăsat totul, s-a sculat și L-a urmat.”
Luca 5:28 VBT
„Când i-a chemat pe ucenicii Săi să-L urmeze, Domnul Hristos nu le-a oferit nici o perspectivă încântătoare în viața aceasta. El nu le-a făcut nicio promisiune cu privire la câștig sau la onoarea lumească și nici ucenicii nu au stabilit vreo condiție cu privire la ce anume ar trebui să primească. În timp ce Matei stătea în locul unde se plăteau taxele, Mântuitorul i-a spus: «’Vino după Mine.’ Omul acela s-a sculat, și a mers după El.» (Matei 9:9). Matei nu a așteptat ca, înainte de a face vreun serviciu pentru Isus, să ceară un anumit salariu, egal cu venitul obținut din vechea lui ocupație. Fără nicio întrebare sau ezitare, el L-a urmat pe Isus. Pentru el a fost suficient că avea să fie cu Mântuitorul, că putea să audă cuvintele Sale și să se asocieze cu El în lucrarea Sa.
Tot așa s-a întâmplat și cu ucenicii chemați anterior. Când Domnul Isus i-a îndemnat să-L urmeze, Petru și tovarășii lui și-au lăsat imediat corăbiile și năvoadele. Unii dintre acești ucenici aveau prieteni care depindeau de sprijinul lor, dar, când au acceptat invitația Mântuitorului, ei nu au ezitat, întrebând: Cum voi trăi și cum îmi voi întreține familia? Ei au ascultat chemarea, iar după aceea, când Domnul Isus i-a întrebat: «Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?» – ei au putut să-I răspundă: «De nimic.» (Luca 22:35).
Astăzi, Mântuitorul ne cheamă în lucrarea Sa așa cum i-a chemat pe Matei, pe Ioan și pe Petru. Dacă inima noastră este impresionată de iubirea Sa, problema recompensei nu va predomina în mintea noastră.” (Slujitorii Evangheliei, p. 113-114).
„Principiile au întotdeauna cerințe severe. Niciun om nu poate să aibă succes în serviciul lui Dumnezeu, dacă nu e cu toată inima la lucru și dacă nu socotește toate lucrurile o pierdere pentru a ajunge la înalta cunoaștere a lui Hristos. (…) Oricare ar fi drumul pe care El îi conduce, ei vor fi bucuroși să-L urmeze.” (Hristos Lumina lumii, p. 273).
Apel: Astăzi, la fel ca în vremea ucenicilor, Isus ne cheamă să-L urmăm fără condiții, fără ezitare, și fără să cerem garanții materiale. Chemarea Sa este una de predare totală și dedicare necondiționată. Decizia de a-L urma pe El înseamnă renunțarea la tot ceea ce te ține legat de lume. Este o chemare care te invită la o viață în care prioritatea ta nu este câștigul material, ci apropierea de El. Vei răspunde acestei chemări, lăsând totul pentru a-L urma?
Meditează: Ce poți învăța de la ucenici despre predarea totală și încrederea în Isus pentru toate nevoile tale? Crezi că doar cei care sunt angajați în slujirea lui Dumnezeu ca misionari sau pastori sunt cei care trebuie să renunțe la tot și să îl urmeze pe Isus? Care este slujirea la care te cheamă Dumnezeu pe tine?
