1. Dragostea altruistă și dragostea egoistă

Dragostea la modul general este acea atitudine plină de milă pe care o are cineva pentru altcineva fie necondiționată, fie dintr-un interes, fie din frică manifestată prin fapte și prin cuvinte.

Există două tipuri de dragoste: altruistă și egoistă. Oamenii cred, în general, că orice faptă făcută necondiționat este o faptă altruistă, iar orice faptă făcută dintr-un interes sau făcută din frică este o faptă egoistă, însă realitatea este că cineva poate să facă o faptă bună necondiționat și să iubească egoist. Dacă așa stau lucrurile atunci cine iubește altruist? Dragostea altruistă este manifestarea faptelor bune făcute în ascultare de Domnul, adică pentru Dumnezeu, într-o relație cu Isus Hristos. 

2. Roada Duhului

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22,23).

În limba greacă nu sunt puse semnele de punctuație, iar traducătorii au pus semnele de punctuație așa cum au considerat. Pentru ca versetul anterior să redea în mod corect intenția autorului cu privire la dragoste ca roadă a Duhului, ar fi mai bună utilizarea semnelor de punctuație astfel: „Roada duhului, dimpotrivă este dragostea:”. Cele două puncte nu sunt înainte de termenul dragostea, ci după cuvântul dragostea. Această utilizare a semnelor de punctuație este în armonie cu semnificația termenului dragoste care se găsește scrisă de același apostol în 1 Corinteni 13:4-6, unde se pot observa și cuvintele bucuria și îndelunga răbdare din Galateni 5:22,23. Așadar, dragostea este ca o prismă care reflectă mai multe atribute: „pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22,23).

3. Dragostea nu va pieri niciodată

„Dragostea nu va pieri niciodată. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:4-7).

Dragostea urmărește binele semenilor și se sacrifică pentru ca relațiile să funcționeze în armonie cu voia lui Dumnezeu, de aceea nu va dispărea niciodată.

4. Dimensiunile dragostei

Dragostea are 4 dimensiuni (Efeseni 3:18):
1. lărgime – acceptându-i pe toți oamenii indiferent de gen, de naționalitate, de statut sau daca este prieten ori dușman;
2. lungime – mergând să îi ajuți pe cei în nevoie oricât este nevoie;
3. adâncime – căutând să le faci bine oricât de mult ar avea nevoie;
4. înălțime – fiind dispus să aștepti descoperiri de la Dumnezeu pentru anumite cazuri speciale.

5. Dragostea nu face rău aproapelui

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. „Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Romani 13:9,10).

Oamenii fac rău pentru că sunt în ceartă cu Dumnezeu. Când se vor împăca cu Dumnezeu, vor respecta regulile lui Dumnezeu și vor reflecta lucrul acesta în viața personală și în viața semenilor, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, iubindu-i așa cum vrea El, păzind cele 10 porunci divine la nivel de faptă, cuvânt, gând și sentiment.

6. Limbajele dragostei

Limbajele dragostei:
(1) cuvinte – unii vor să li se spună mereu cuvinte de speranță și de încurajare;
(2) timp – unii vor să petreci mult timp împreună ca simtă că sunt iubiți;
(3) cadouri – unii vor să li se ofere mereu cadouri ca simtă că sunt iubiți;
(4) servicii – unii vor să li se facă anumite servicii ca simtă că sunt iubiți;
(5) atingeri fizice – unii vor să fie atinși (ținere de mână, îmbrățișări și altele) ca simtă că sunt iubiți.

7. Principiile dragostei

Patru principii ale dragostei:
1. Principiul apartenenței. Toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu, toți au liberul arbitru de a trăi și fiecare să lase lucrurile să fie făcute după voia lui Dumnezeu. „Facă-Se nu voia mea, ci a Ta!” (Luca 22:42);
2. Principiul ierarhiei/ordinii. Este necesar ca să ne respectăm/cinstim rădăcina, adică părinții și bunicii. Iar pe plan profesional să cinstești pe cei cu funcții mai importante decât ale tale, până nu se încalcă limita eticii morale. „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic!” (Ioan 15:5);
3. Principiul schimbului. În relațiile cu partenera/ul de viață este important să fie un echilibru între a da și a primi. Când cineva în relație dă prea mult, atunci celălalt partener se va simți inferior din punct de vedere spiritual, deoarece cel care primește mereu va ajunge să se considere mic, și relația se va rupe (Romani 12:10; Efeseni 5:33). Trebuie dat acolo unde i se cere ajutorul, fiindcă ajutorul necerut este abuz. În cazul copiilor, ei nu sunt datori să ofere părinților, ci doar să mulțumească și să dea mai departe;
4. Principiul trăirii chemării speciale/divine. Oricine dorește să fie împlinit în viața de zi cu zi este necesar să își cunoască chemarea divină și să își ducă misiunea în fiecare zi la bun sfârșit (Matei 15:24).

Concluzie

Dragostea urmărește binele semenilor și acesta se poate reflecta dintr-o relație personală cu Dumnezeu. Felul cum se comportă omul cu semenii, așa este relația sa cu Dumnezeu.

Pentru a aprofunda acest articol, te invit să asculți acest material de pe youtube: