„Căci așa vorbește Cel Preaînalt, Cel ce domnește veșnic și al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în înălțimi și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile celor umili și să reînsuflețesc inimile celor zdrobiți.”
Isaia 57:15 VBT
„Hristos li L-a descoperit ucenicilor Săi pe Dumnezeu într-un fel care a săvârșit în inimile lor o lucrare specială, ca aceea pe care El stăruie de mult de noi să-I îngăduim să o facă în inimile noastre. Sunt mulți cei care, preocupându-se prea mult cu teoria, au pierdut din vedere puterea cea vie a exemplului Mântuitorului. Ei L-au pierdut din vedere pe El, ca lucrător umil și plin de abnegație. Lucrul de care au ei nevoie este să privească la Isus. Zilnic, avem nevoie de o descoperire proaspătă a prezenței Sale.” (Mărturii, vol. 8, p. 317).
„Domnul procedase cu Israel plin de îndurare în eliberarea din robia egipteană și în timpul călătoriei către țara făgăduită. «În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat în dragostea și îndurarea Lui și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.» (Isaia 63:9). «Voi merge Eu Însumi cu tine și-ți voi da odihnă.» (Exod 33:14) — a fost făgăduința dată în timpul călătoriei prin pustie. Această asigurare a fost însoțită de o descoperire minunată a caracterului lui Iehova care l-a făcut în stare pe Moise să proclame înaintea întregului Israel bunătatea lui Dumnezeu și să-i îndrume cu privire la atributele Împăratului lor nevăzut.” (Profeți și regi, p. 312).
„Chiar dacă vântul în sine este invizibil, el produce efecte care sunt văzute și simțite. La fel și lucrarea Duhului asupra sufletului se va descoperi în fiecare faptă a aceluia care a simțit puterea Lui salvatoare. Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, acesta transformă viața. Gândurile păcătoase sunt date la o parte, faptele rele sunt părăsite; dragostea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și rivalității. Bucuria ia locul tristeții, iar înfățișarea reflectă lumina cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara sau lumina ce provine din curțile cerești. Binecuvântarea vine atunci când prin credință sufletul se predă lui Dumnezeu.” (Solii către tineret, p. 158).
Apel: Dumnezeu locuiește în slavă și sfințenie, dar El este aproape de cei zdrobiți și smeriți, pregătit să le învioreze sufletele și să le ofere odihnă. Lasă-te atins de dragostea și bunătatea Lui! El dorește să-ți transforme inima și să-ți aducă pacea adevărată. Acceptă să te predai în mâinile Sale, pentru ca viața ta să reflecte faptul că ai stat în prezența Lui?
Meditează: Ce înseamnă să ai un duh zdrobit și smerit? Poți identifica în viața ta momente în care ai simțit sprijinul Lui în mijlocul dificultăților? Cum poți cultiva o atitudine de smerenie și dependență de Dumnezeu în viața ta de zi cu zi?
Aplică: Adevărata smerenie înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă să te umilești fals înaintea oamenilor pentru a părea modest, ci să trăiești cu conștiința că tot ceea ce ai și ești provine de la El. Aceasta îți permite să ai o atitudine demnă în relațiile cu ceilalți, tratându-i cu respect și egalitate, fără să cauți aprobarea sau lauda lor. Smerenia autentică se dovedește prin ascultarea de Dumnezeu, recunoașterea limitelor proprii, slujirea dezinteresată și disponibilitatea de a învăța de la oricine. Practic, aceasta implică renunțarea la mândria personală, evitarea vorbirii despre sine în mod exagerat, oferirea de ajutor fără a aștepta recunoștință și recunoașterea valorii celorlalți fără a-i judeca sau disprețui. Smerenia autentică se manifestă mai mult prin fapte decât prin cuvinte.
ASCULTĂ devoționalul din ziua precedentă:
