„Voi zice nordului: Dă-le drumul! și sudului: Nu-i opri!, adu-mi fiii din depărtări și pe fiicele mele de la marginile pământului.”
Isaia 43:6 VBT
„Tristețea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut și că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnați la mizerie, boală și moarte și că nu exista nicio cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuie să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus și am zărit o expresie de compasiune și tristețe pe fața Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoțea a zis: «El are o conversație intimă cu Tatăl Său.» Neliniștea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus era în părtășie cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieșit de la Tatăl și I-am putut vedea persoana. Fața Îi era calmă, netulburată de vreo neliniște sau necaz și strălucea de o frumusețe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut corului de îngeri că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut; că intervenise la Tatăl Său și obținuse permisiunea de a-și da propria viață ca răscumpărare pentru neamul omenesc, de a purta păcatele lor și de a lua asupra Sa sentința de condamnare la moarte, deschizând în felul acesta o cale prin care ei, prin meritele sângelui Său, să poată găsi iertare pentru păcatele din trecut și, prin ascultare, să fie aduși înapoi în grădina din care au fost izgoniți. Atunci ar putea avea din nou acces la rodul glorios, nepieritor al pomului vieții la care au pierdut acum orice drept.” (Scrieri Timpurii, p. 126).
„La scurt timp, am auzit glasul lui Dumnezeu, care a făcut să se cutremure cerurile și pământul. S-a produs un mare cutremur de pământ. Peste tot se prăbușeau clădiri. Am auzit apoi un strigăt de biruință, puternic, melodios și clar. M-am uitat la grupul care, nu cu mult timp în urmă, se afla în necaz și robie. Captivitatea lor luase sfârșit. O lumină deosebită strălucea asupra lor. Cât de frumoși arătau atunci! Toate semnele grijilor și oboselii dispăruseră și pe toate fețele se puteau vedea sănătatea și frumusețea. Vrăjmașii lor, păgânii care îi înconjurau, au căzut ca morți; nu au putut îndura lumina care strălucea asupra celor izbăviți, sfinți. Această lumină și slavă au rămas asupra lor până când Isus a fost văzut pe norii cerului, și grupul celor credincioși, încercați, a fost preschimbat într-o clipă, într-o clipire din ochi, dintr-o slavă în alta. Și mormintele s-au deschis, iar sfinții au ieșit îmbrăcați în nemurire, strigând: «Biruință asupra morții și a mormântului»; și, împreună cu sfinții aflați în viață, au fost luați pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce strigăte pline de armonie, de slavă și biruință ieșeau de pe buzele nemuritoare ale tuturor.” (Scrieri Timpurii, p. 272).
Apel: Ziua mare a răscumpărării finale va veni foarte curând, iar cei care au ales să creadă în sângele mântuitor al Domnului Hristos au garanția învierii și a vieții veșnice. Dragostea Tatălui ceresc s-a revărsat asupra ta, pe când erai încă păcătos și nepăsător, dar astăzi El te cheamă să recunoști harul care ți s-a oferit și să iei o decizie fermă de a te întoarce cu toată inima la El și de a-l urma toată viața.
Meditează: Care este efectul slavei lui Dumnezeu asupra celor păcătoși, dar asupra celor sfinți? Când are loc întâlnirea cu Domnul Hristos, imediat după moartea oricărui om sau în momentul învierii, când sfinții vor fi înviați, iar cei în viață vor fi preschimbați? Ce înseamnă pentru tine faptul că moartea a fost biruită și ce gânduri și sentimente îți aduce acest adevăr?
Aplică: Trăiește zilnic încrezându-te în planul lui Dumnezeu de izbăvire, chiar dacă împrejurările sunt grele, și fii recunoscător pentru sacrificiul lui Hristos, care ți-a deschis calea către mântuire. Încurajează-i și pe cei din jurul tău, reamintindu-le de speranța reîntâlnirii finale și de promisiunea că Dumnezeu va aduna pe toți credincioșii, învingând moartea pentru totdeauna.
