„I-am tras cu funii omenești, cu legături de dragoste, am fost pentru ei ca acela ce le ridică jugul de pe gât și le-am pus înainte mâncare.”
Osea 11:4 VBT
„Păstorul oriental nu silește oile la drum. El nu folosește forța sau frica, ci, mergând înainte, le cheamă. Ele îi cunosc glasul și ascultă de chemarea lui. Tot astfel face și Mântuitorul ca Păstor cu oile Sale. Scriptura zice: «Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și Aaron.» (Psalmii 77:20). Prin prorocul, Isus declară: «Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu dragostea Mea statornică!» (Ieremia 31:3 VBT). El nu constrânge pe nimeni să-L urmeze. El spune: «I-am tras cu funii omenești, cu legături de dragoste» (Osea 11:4 VBT).
Nu teama de pedeapsă sau nădejdea răsplătirii veșnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc iubirea neîntrecută a lui Hristos, descoperită în timpul vieții Sale pe pământ, de la staulul din Betleem până la crucea de pe Golgota, și privirea Lui atrage, liniștește și supune sufletul. În inima celor ce privesc se aprinde iubirea. Ei aud glasul Lui și-L urmează. (…)
Cărarea poate fi prăpăstioasă și aspră, dar Isus a mers pe calea aceasta; picioarele Sale au călcat și îndoit spinii cei cumpliți, pentru a face calea mai ușoară pentru noi. Orice povară pe care suntem chemați să o purtăm, a fost purtată mai înainte de El.
Cu toate că S-a înălțat în prezența lui Dumnezeu și este părtaș la tronul universului, Isus n-a pierdut nimic din natura Sa miloasă. Astăzi, aceeași inimă duioasă și iubitoare este deschisă pentru toate necazurile lumii. Mâna care a fost străpunsă este astăzi întinsă pentru a binecuvânta și mai îmbelșugat pe poporul Său din lume. «În veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.» Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preț în ochii Lui decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului, chiar dacă prin aceasta n-ar fi fost mântuit decât un singur om. El nu va părăsi niciodată pe niciunul dintre cei pentru care a murit. El îi va păstra prin puterea Sa pe toți, afară de cazul că urmașii Săi aleg să-L părăsească.” (Hristos Lumina lumii, p. 480).
Apel: Răspunde la glasul blândului Păstor, care strigă în căutare după tine prin pustiul vieții tale. Poate simți că te-ai rătăcit, dar El a venit să te găsească, dedicându-și dragostea pentru fiecare suflet pierdut. Cu gingășie, te cheamă pe nume, dorind să te elibereze de povara păcatului și să-ți dăruiască pacea și speranța, oferite în ocrotirea brațelor Sale iubitoare. Rămâi încrezător în prezența Sa ocrotitoare și primește harul său, cu bucurie și recunoștință.
Meditează: Ce înseamnă pentru tine faptul că Hristos este înainte-mergătorul nostru; că El a pășit pe unde pășești tu și înțelege toate dificultățile vieții tale? Gândește-te la faptul că El nu ne forțează să răspundem chemării Sale, ci ne atrage cu funii de iubire, oferindu-ne libertatea de alegere.
Aplică: Învață rugăciunea bazată pe făgăduințele găsite în Cuvântul Său. De exemplu, recitește parabola oii pierdute din Luca 15:3-7, și apoi roagă-te cu credință în promisiunea următoare: „Oile Mele ascultă glasul Meu; și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Eu le dau viață veșnică, și în veci nu vor pieri; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10 27-28 VBT).
