„De aceea, să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte ca să-I cereți voi.”
Matei 6:8 VBT
„Însuși Domnul Hristos, în timp ce Se afla printre oameni, Se ruga foarte des. Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile și slăbiciunile noastre și, făcând astfel, El a devenit un rugător, un petiționar zelos ce căuta să primească de la Tatăl Său rezerve proaspete de putere pentru a putea ieși pregătit să facă față datoriei și încercărilor. În toate lucrurile El este exemplul nostru. În necazurile noastre El ne este frate «care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi»; dar, fiind fără păcat, ființa Sa se dădea înapoi cu dezgust de la tot ceea ce era rău. Într-o lume plină de păcat, El a îndurat lupte și chinuri sufletești. Natura Sa omenească făcea ca rugăciunea să devină o necesitate și un privilegiu. El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia rugăciunii, cu mult mai mult ființele muritoare, slabe și păcătoase trebuie să simtă nevoia de rugăciune continuă și stăruitoare.”
„Tatăl nostru ceresc așteaptă să-și reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul iubirii nemărginite. Cu toate acestea este de mirare că ne rugăm atât de puțin. Dumnezeu este binevoitor și gata să asculte rugăciunea pornită din sinceritatea inimii celui mai umil dintre copiii Săi; cu toate acestea, se dă pe față o mare lipsă de tragere de inimă din partea noastră de a face cunoscute lui Dumnezeu nevoile noastre. Ce pot gândi îngerii cerului despre noi, sărmanele și neajutoratele ființe omenești, care suntem supuși ispitei și care totuși ne rugăm așa de puțin și avem atât de puțină credință, în timp ce inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre noi gata să ne dea mai mult decât cerem sau gândim noi?” (Calea către Hristos, p. 94).
„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să informăm pe Dumnezeu cu privire la cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.” (Calea către Hristos, p. 93).
Apel: Este esențial să îți dedici viața rugăciunii pentru a-ți întări legătura cu Dumnezeu și a primi rezerve proaspete de putere spirituală. Rugăciunea îți permite să te apropii de Tatăl ceresc, care îți cunoaște nevoile și este mereu gata să te asculte și să te binecuvânteze. Prin comuniunea constantă cu Dumnezeu, vei găsi mângâiere, îndrumare și o întărire a credinței care te va ajuta să faci față încercărilor vieții.
Meditează: Care este secretul biruinței lui Hristos asupra ispitei și păcatului? Poate fi acesta și secretul biruinței tale? Cum te ajută făgăduința: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va lăsa să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda”?
Aplică: Urmează exemplul lui Hristos, făcând din rugăciune o parte esențială a vieții tale. Începe fiecare zi cu o rugăciune sinceră, exprimându-ți nevoile și recunoștința față de Dumnezeu. În momentele de încercare și bucurie, caută comuniunea cu Tatăl tău ceresc, știind că El este mereu gata să te asculte și să te binecuvânteze. Acest obicei te va întări spiritual și îți va aduce pacea interioară necesară pentru a face față oricăror provocări.
