Căci pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

2 Corinteni 5:21

„Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său iubit, plin de har și adevăr, să vină dintr-o lume de nedescrisă slavă într-o lume mânjită și poluată de păcat și întunecată de umbra morții și blestemului. El I-a îngăduit să părăsească sânul iubirii Sale și adorarea îngerilor spre a suferi rușinea, insulta, umilința, ura și moartea. «Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem vindecați.» (Isaia 53:5 VBT). Priviți-L în pustie, în Ghetsemani, pe cruce! Fiul fără prihană al lui Dumnezeu a luat asupra Sa povara păcatului. El, care era una cu Dumnezeu, a ajuns să simtă în sufletul Său teribila despărțire pe care păcatul o aduce între Dumnezeu și om. Acest fapt a smuls de pe buzele Sale strigătul plin de durere: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» (Matei 27:46 BTF). Povara zdrobitoare a păcatului, conștiența teribilei lui grozăvii, a despărțirii păcătosului de Dumnezeu: acestea au fost cele ce au zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu.

Dar acest mare sacrificiu n-a fost făcut pentru a trezi în inima Tatălui iubire față de păcătos și nici pentru a-L determina să fie binevoitor a-l mântui. O, nu! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu născut» (Ioan 3:16 VBT).

Tatăl nu ne iubește ca urmare a marii Sale jertfe aduse pentru noi, ci El a adus această jertfă pentru că ne iubește. Domnul Hristos a fost mijlocul prin care Tatăl a putut să-și reverse asupra unei lumi căzute în păcat, nemărginita Sa iubire. «Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.» (2 Corinteni 5:19 VBT). Dumnezeu Tatăl a suferit împreună cu Fiul Său. În agonia Ghetsemanilor, în moartea ispășitoare de pe crucea Golgotei inima Iubirii infinite a plătit prețul mântuirii noastre. (…)

Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu nu putea înfăptui răscumpărarea noastră; căci numai El, care era la sânul Tatălui, putea să ni-L facă cunoscut. Numai El care a cunoscut înălțimea și adâncimea dragostei lui Dumnezeu putea s-o facă să se manifeste. Nimic altceva decât sacrificiul infinit adus de Domnul Hristos în favoarea omului decăzut nu putea să exprime iubirea Tatălui pentru omenirea pierdută.” (Calea către Hristos, p. 13-14).

Apel: În marele plan de mântuire, Tatăl iubitor a prevăzut o cale de a salva fiecare suflet care a căzut sub înșelătoria și robia păcatului, inclusiv pe tine. Cuvintele pot exprima într-o mică măsură durerea despărțirii pe care a simțit-o Fiul față de Tatăl. Aceasta i-a zdrobit inima lui Hristos, dar în felul acesta a devenit biruitor pentru ca tu să fii salvat și să poți alege din nou cui vrei să-i slujești. Răspunde iubirii Tatălui printr-o viață plină de adorare și recunoștință.

Meditează: Ce înseamnă pentru tine faptul că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a purtat păcatul tău, povara ta, durerea ta și a suferit despărțirea de Tatăl pentru tine? Cum ar trebui să îți influențeze această realitate viața ta de zi cu zi și mai ales relația cu Dumnezeu?

Aplică: Unui tânăr bogat, Domnul Hristos i-a cerut să vândă tot ce are, să dea la săraci și apoi să-L urmeze. „Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8). Astăzi, ascultă glasul Mântuitorului care îți cere să dăruiești tot ceea ce ești și tot ceea ce ai pentru cauza Lui, după cum și El însuși a dat totul pentru tine. Fii bucuros pentru oportunitățile dăruirii!