Categories: Hristos și neprihănirea Sa Tags:

Este Hristos o ființă creată?

Înainte de a trece la câteva lecții practice, pe care le vom învăța din aceste adevăruri, trebuie să ne oprim pentru câteva momente asupra unei păreri ce este împărtășită de mulți oameni sinceri, care cu nici un chip nu L-ar dezonora pe Hristos de bună voie, dar care, de fapt, Îi neagă divinitatea prin această opinie. Este vorba despre ideea că Hristos este o ființă creată, care, prin buna plăcere a lui Dumnezeu, a fost înălțat la actuala Sa poziție nobilă. Nimeni dintre cei care îmbrățișează acest punct de vedere nu poate să aibă o concepție corectă despre poziția înaltă pe care Hristos o ocupă cu adevărat.

Problema în discuție este construită pe înțelegerea greșită a unui singur text, și anume Apocalipsa 3:14: „Și îngerului bisericii din Laodiceea, scrie-i: Acestea le spune Amin-ul, cel credincios și adevăratul martor, începutul creației lui Dumnezeu.”

Acest verset este greșit interpretat în sensul că Hristos este prima ființă, pe care a creat-o Dumnezeu; și că lucrarea de creație a lui Dumnezeu a început cu El. Dar acest punct de vedere contrazice Scriptura care declară că Hristos însuși a creat toate lucrurile. A spune că Dumnezeu Și-a început lucrarea de creație, creându-L pe Hristos, înseamnă a-L lăsa pe Hristos cu totul în afara creației.

Cuvântul „începutul” în limba greacă este arche, însemnând atât „conducător”, cât și „căpetenie”. El apare în cuvinte ca „arhiepiscop” sau „arhanghel”. Să luăm ultimul cuvânt. Hristos este Arhanghelul (vezi Iuda 9; 1 Tesaloniceni 4:16; Ioan 5:28-29; Daniel 10:2l). Aceasta nu înseamnă că El este primul dintre îngeri, pentru că El nu este înger, ci este mai presus de ei (Evrei 1:4). Aceasta înseamnă că El este conducătorul sau prințul îngerilor, tot așa cum și arhiepiscopul este capul episcopilor. Hristos este conducătorul îngerilor (vezi Apocalipsa 19:11-14). El este Cel ce i-a creat pe îngeri (Coloseni 1:16); astfel, afirmația că El este începutul sau capul creației lui Dumnezeu înseamnă că începuturile creației se găsesc în El; pentru că, așa cum El însuși spune, este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, cel dintâi și cel de pe urmă (Apocalipsa 21:6; 22:13). El este sursa în care toate lucrurile își au originea.

Nici nu ar trebui să ne imaginăm măcar că Hristos este creatură, pentru că Pavel Îl numește în Coloseni 1:15: „Cel întâi-născut peste toată creația”, iar în următoarele versete Îl prezintă a fi Creator și nu creatură:

 „Pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorități. Toate lucrurile au fost create prin El, și pentru El. El este mai înainte de toate, și toate se mențin prin El”

Coloseni 1:16, 17

Acum, dacă El a creat tot ceea ce a fost vreodată creat și a existat înaintea tuturor lucrurilor create, este evident că El însuși nu face parte dintre lucrurile create. El este mai presus de toată creația, și nu o parte a ei.

Scripturile declară că Hristos este „singurul Fiu născut din Dumnezeu”. El este născut, nu creat. Nu are niciun rost să ne întrebăm cum a fost născut, pentru că, nici dacă ni s-ar spune, mințile noastre nu ar putea pricepe. Profetul Mica ne spune tot ceea ce putem ști despre acest lucru, în următoarele cuvinte:

„Dar tu, Betleeme Efrata, deși ești mică între miile lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși cel care va fi conducător peste Israel, a cărui ieșiri au fost din vechime, din veșnicie.” 

Mica 5:2

A fost un timp când Hristos a provenit și a apărut din Dumnezeu, din sânul Tatălui (Ioan 8:42; 1:18). Dar aceasta s-a petrecut într-un timp atât de îndepărtat, în veșnicii, încât pentru o inteligență limitată este practic fără început. Dar ideea principală este că Hristos este un Fiu născut și nu un individ creat. El a moștenit un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. El este „Fiu peste propria lui casă” (Evrei 1:4; 3:6). Și, de vreme ce este singurul Fiu născut din Dumnezeu, El este chiar din esența și natura lui Dumnezeu și posedă prin naștere toate atributele divine, pentru că Tatălui I-a făcut plăcere ca Fiul Său să fie „imaginea exactă a Ființei Lui, strălucirea slavei sale” (Evrei 1:3 KJV) și să fie plin de „toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Astfel, El are „viața în Sine Însuși” (Ioan 5:26). El posedă nemurirea ca drept al său și o poate oferi și altora. Viața există în El, astfel că nu-I poate fi luată. Dar renunțând de bună voie la ea, El poate intra din nou în posesia ei. Cuvintele Lui sunt acestea:

„De aceea Tatăl mă iubește, deoarece eu îmi dau viața, ca iarăși să o iau. Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine. Am autoritatea să o dau și am autoritatea să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.”

Ioan 10:17, 18, trad. din gr.

Dacă cineva caută nod în papură, întrebând cum putea fi Hristos nemuritor și totuși să moară, tot ce putem răspunde este că nu știm. Noi nu avem dreptul să măsurăm infinitul. Nu putem înțelege cum Hristos fiind Dumnezeu, de la început, împărtășind în mod egal slava Tatălui, înainte de a fi lumea, și totuși să Se nască drept un prunc în Betleem. Taina întrupării este tot atât de mare ca și taina răstignirii și a învierii. Nu putem înțelege cum a putut fi Hristos Dumnezeu și totuși a devenit om de dragul nostru. Nu putem înțelege cum a putut crea lumea din nimic, nici cum poate învia El morții, și nici cum lucrează la inimile noastre prin Duhul Său; totuși, noi credem și știm aceste lucruri. Ar fi suficient pentru noi să acceptăm ca adevărate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a descoperit, fără să ne poticnim asupra unor lucruri pe care nici mintea îngerilor nu le poate pricepe. Așadar, ne bucurăm în infinita putere și slavă despre care Scripturile spun că aparțin lui Hristos, fără să ne mai chinuim mințile noastre limitate, încercând fără rost să dăm o explicație infinitului.

În cele din urmă, noi cunoaștem divina unitate a Tatălui și a Fiului, din faptul că amândoi au același Duh. Pavel, după ce spune că cei ce sunt în firea păcătoasă (carne) nu pot să placă lui Dumnezeu, continuă:

„Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acesta nu este al lui.” 

Romani 8:9

Aici, aflăm că Duhul Sfânt este atât Duhul lui Dumnezeu, cât și Duhul lui Hristos. Hristos „este în sânul Tatălui”; în natura Sa fiind întocmai din aceeași substanță ca a lui Dumnezeu și având viața în El Însuși. El este numit în mod corect Iehova, Cel ce există prin Sine Însuși și este astfel denumit în Ieremia 23:5-6, unde se spune că lăstarul neprihănirii, care va face dreptate și judecată pe pământ, va fi cunoscut sub numele de Iehova tsidekenu – DOMNUL NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ.

De aceea, nici unul dintre cei care îl slăvesc pe Hristos să nu-I dea mai puțină cinste decât îi oferă Tatălui, pentru că aceasta ar însemna să-L  dezonoreze pe Tatăl atât de mult. Dar toți, împreună cu îngerii din ceruri, să ne închinăm Fiului, fără a ne teme că ne închinăm creaturii, în locul Creatorului. Și acum, pentru că subiectul divinității lui Hristos este proaspătă în mințile noastre, să nu întârziem în a lua aminte la minunata istorie a umilinței Sale.

Comandă acum! Prima bucată este gratuită!

Hristos și neprihănirea Sa

4,00 lei

Dacă ești înfometat după adevăr, cele mai importante adevăruri cu privire la caracterul lui Dumnezeu și mântuirea. Dacă ești însetat de străfulgerarea lui Dumnezeu care îl va întoarce pe cel rău de la căile sale, atunci această carte este pentru tine. Ea conține cea mai prețioasă solie trimisă din cer, solia marii strigări, mesajul ploii…

Stoc epuizat

Librăria este închisă sâmbăta, de la apus la apus. Reveniți mai târziu!