„Fiindcă mintea carnală este dușmănie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi supusă. Așadar, cei ce sunt în carne nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu.”

Romani 8:7-8 VBT

„La început, omul a fost înzestrat cu puteri nobile și cu o minte bine echilibrată. Ca ființă, el era desăvârșit și în deplină armonie cu Dumnezeu. Gândurile lui erau curate, iar scopurile sale, sfinte. Dar prin neascultare, puterile sale au ajuns pervertite, iar egoismul a luat locul iubirii. Prin păcat, el a ajuns atât de slab, încât îi era imposibil, în propria sa putere, să reziste puterii răului. El a devenit rob al lui Satana și ar fi rămas astfel pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod special. A fost scopul ispititorului de a zădărnici planul divin prin crearea omului și a umple pământul cu vaiet și pustiire ca apoi, arătând spre toate aceste rele, să le prezinte ca fiind rezultatul faptului că Dumnezeu a creat pe om.

În starea sa de nevinovăție, omul trăia într-o fericită comuniune cu El, «în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei» (Coloseni 2:3). Dar după păcătuirea sa, el n-a mai putut găsi deloc bucurie în sfințenie și, ca urmare, a căutat să se ascundă de prezența lui Dumnezeu. Aceasta este încă starea inimii nerenăscute.

O astfel de inimă nu este în armonie cu Dumnezeu, și, deci, nu găsește nici o bucurie în comuniunea cu El. Păcătosul nu poate fi fericit în prezența lui Dumnezeu și de aceea va ocoli, se va retrage din compania ființelor sfinte. Dacă i s-ar îngădui să intre în ceruri, aceasta n-ar fi o bucurie pentru el. Spiritul iubirii neegoiste care domnește acolo – fiecare inimă răspunzând inimii iubirii infinite – n-ar trezi nici un ecou în sufletul său. Gândurile, interesele și motivele sale ar fi străine de cele ce determină acțiunile ființelor fără păcat care locuiesc acolo. El ar constitui o notă discordantă în armonia cerului.” (Calea către Hristos, p. 17).

Apel: În marea Sa bunătate, Creatorul tău a devenit și Răscumpărătorul tău. Dacă nu ar fi intervenit pentru a înlătura vrăjmășia care era între tine și El, tu ai fi fost pierdut pentru veșnicie. Astăzi El te atrage prin bunătatea Sa și te cheamă să te întorci la El: „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.” (Isaia 44:22). Domnul îți va da o inimă nouă, un duh statornic și puterea Sa biruitoare.

Meditează: Majoritatea oamenilor ar dori cerul pentru binecuvântările oferite acolo: lipsa durerii și a suferinței, fericirea, bogăția, viața veșnică. Tu pentru ce ți-ai dori să fii acolo? Există vreun motiv mai important decât acestea? Care este efectul adevăratei Evangheliei asupra vieții tale și a păcatului din viața ta?

Aplică: Iubirea față de Dumnezeu se manifestă în practică, prin investirea resurselor tale în slujirea semenilor. În lumea contemporană și chiar și în creștinism, indiferența și lipsa de implicare sunt adesea întâlnite, de aceea este crucial să fii activ și să te implici în comunitatea ta, oferind ajutor necondiționat acolo unde este nevoie. Fii atent la oportunitățile pe care Dumnezeu le aduce în calea ta și fii deschis să acționezi prompt și generos.