„Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
Matei 20:28 VDDC
„Hristos Își întemeia împărăția pe principii cu totul diferite. El îi chema pe oameni nu ca să aibă autoritate, ci să slujească; cel tare să poarte neputințele celui slab. Puterea, poziția, talentul, educația îl puneau pe posesorul lor sub o mai mare obligație de a sluji semenilor săi. Chiar celor mai umili ucenici ai Lui, Hristos le-a spus: «Toate aceste lucruri sunt în folosul vostru.» (2 Corinteni 4:15) (…)
În mijlocul ucenicilor Săi, Domnul Hristos era în orice sens un purtător de grijă, un purtător al poverilor. El a fost părtaș la sărăcia lor. A practicat lepădarea de Sine în folosul lor, a mers înaintea lor pentru a înfrunta dificultățile și în curând urma să-și încheie lucrarea pe pământ, dându-și viața. Principiul pe baza căruia lucra Hristos trebuie să fie îndemnul la lucru și pentru membrii bisericii, care reprezintă trupul Său. Iubirea este planul și temelia mântuirii. În Împărăția lui Hristos, sunt mai mari aceia care urmează pilda pe care a dat-o El și lucrează ca păstori ai turmei Sale.” (Hristos Lumina lumii, p. 550).
„Dar Hristos vine la noi acolo unde suntem. El a luat natura noastră și a biruit, pentru ca și noi, luând natura Lui, să putem birui. (…) Isus arătase în ce constă neprihănirea și dovedise că Dumnezeu este izvorul ei. Acum S-a îndreptat către datoriile practice. În milostenie, în rugăciune și în post, a zis El, să nu se facă nimic pentru a atrage atenția sau a câștiga lauda. Dați cu sinceritate pentru ajutorul săracilor și al suferinzilor. În rugăciune, faceți ca sufletul să comunice cu Dumnezeu. În timpul postului, omul să nu meargă cu capul plecat și cu inima plină de gânduri egoiste. Inima unui fariseu este un teren gol și neroditor, în care nu se poate dezvolta nicio sămânță de viață dumnezeiască. Numai acela care se predă fără rezervă lui Dumnezeu Îi va servi în modul cel mai plăcut Lui. Căci, prin comuniunea cu Dumnezeu, oamenii devin împreună-lucrători cu El în a prezenta caracterul Său în natura umană.” (Hristos Lumina lumii, p. 312).
Apel: Poverile purtate de Hristos au fost poverile tale; dificultățile pe care le-a înfruntat au fost dificultățile tale; suferințele și durerile, necazurile, sărăcia și chiar moartea pe cruce, toate au fost pentru tine, ca astăzi să fi câștigat de principiul care stă la baza guvernării Sale, și anume iubirea. Dacă ai fost salvat de Hristos, nu ține pentru tine această binecuvântare, ci slujește mai departe ca și alții să beneficieze de harul Lui, nespus de mare.
Meditează: În ce măsură te identifici cu atitudinea lui Hristos față de slujire? Ești mai degrabă un consumator spiritual sau un dăruitor? Cum poți depăși tendința naturală de a căuta propria glorie și, în schimb, să te concentrezi pe nevoile altora?
