„Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.”
1 Timotei 6:11 VDDC
„Timpul pe care-l trăim aici este scurt. Nu putem trece prin această lume decât o dată; și, trecând, să profităm la maxim de viață. Lucrarea la care suntem chemați nu necesită bogăție, poziție socială sau o mare pricepere. Ea cere un spirit binevoitor, de jertfire de sine, și un țel urmărit fără șovăială. O lampă, oricât de mică, dacă este ținută arzând fără întrerupere, poate fi mijlocul prin care pot fi aprinse și alte lămpi. Sfera noastră de influență poate părea redusă, priceperea mică, ocaziile puține, realizările limitate; și cu toate acestea, ne sunt asigurate posibilități minunate printr-o folosire credincioasă a ocaziilor oferite de propriile noastre cămine. Dacă vrem să ne deschidem inimile și căminele înaintea principiilor divine de viață, vom deveni canale prin care să curgă puterea unor curenți dătători de viață. Din căminele noastre se vor revărsa râuri de vindecare, aducând viața, frumusețea și rodirea acolo unde acum nu este decât pustietate și dezolare.” (Divina vindecare, p. 355).
„Mulți dintre cei ce se numesc creștini sunt numai oameni morali. Ei au respins acel dar care era singurul care putea să-i facă în stare să onoreze pe Hristos, reprezentându-L în lume. Lucrarea Duhului Sfânt este pentru ei o lucrare străină. Ei nu sunt împlinitori ai Cuvântului. Principiile cerului care-i deosebesc pe aceia care sunt una cu Hristos, de aceia care sunt una cu lumea, aproape nu se mai văd la ei. Cei care se numesc creștini, nu mai sunt deloc un popor separat și deosebit. Linia de despărțire nu se mai vede. Oamenii se supun lumii, practicilor, obiceiurilor și egoismului ei. Biserica a trecut de partea lumii în călcarea Legii, când de fapt lumea ar fi trebuit să se alăture bisericii ascultând de Lege. Biserica se întoarce zilnic spre lume. (…) Neprihănirea Domnului Hristos nu va acoperi nici un păcat cultivat cu plăcere. Un om poate fi în inima sa un călcător al Legii; și totuși, dacă nu săvârșește nici un act exterior de călcare a Legii, el poate fi considerat de către lume ca având o mare integritate. Dar Legea lui Dumnezeu cercetează tainele inimii. Fiecare faptă este judecată după motivele ce o determină. Numai ceea ce este în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu, va rezista în ziua judecății.” (Parabolele Domnului Hristos, 315-316).
Apel: Biblia declară că Dumnezeu este iubire, iar aceasta a fost dezvăluită în mod deplin prin darul Singurului Său Fiu născut, Isus Hristos. În acest unic dar El ne-a oferit toate resursele necesare pentru ca tu să poți fi mântui. Cu toate acestea iubirea lui Dumnezeu nu este un mijloc prin care păcatul este încurajat sau îngăduit. „Aceia care resping darul neprihănirii Domnului Hristos, resping acele însușiri ale caracterului, care i-ar face fii și fiice ale lui Dumnezeu. Ei leapădă acel singur lucru care i-ar putea face demni de un loc la ospățul nunții Mielului.” (Parabolele Domnului Hristos, 315-316).
Meditează: Care sunt motivele pentru care principiile lumii au pătruns în biserică și cum poate fi oprit acest asalt al celui rău asupra copiilor lui Dumnezeu? De ce sunt atât de mulți creștini cu numele? Ce convingere au mulți creștini, care îi împiedică să fie biruitori asupra păcatului?
Aplică: Poate că ești nemulțumit de ceea ce se întâmplă astăzi în lumea religioasă, poate chiar în biserica ta. Însă adevăratul motiv de îngrijorare este starea inimii tale. Nu poți să ai control asupra problemelor altora, în schimb ai toată libertatea de a alege în dreptul tău. Nu te mulțumi doar cu iertarea acordată de Hristos, ci primește eliberarea și biruința față de păcat. El poate să te îmbrace cu neprihănirea Sa care strălucește din interior în exterior.
