Înainte de sărbătoarea Paștelui, când Isus a știut că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, fiindcă i-a iubit pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13:1

În camera de sus a unei locuințe din Ierusalim, Hristos stătea la masă cu ucenicii. Ei se adunaseră să sărbătorească Paștele. Mântuitorul dorise să petreacă această sărbătoare singur cu cei doisprezece. El știa că Îi venise ceasul. El Însuși era adevăratul miel pascal și, în ziua când se mânca Paștele, El trebuia să fie jertfit. Era gata să bea cupa mâniei; în curând trebuia să primească botezul final al suferinței. Dar Îi mai rămâneau câteva ceasuri liniștite, și acestea urmau să fie folosite pentru binele iubiților Săi ucenici. (…)

El se afla acum sub umbra crucii, iar durerea Îi chinuia inima. Știa că va fi părăsit în ceasul în care va fi trădat. Știa că va fi condamnat la moarte prin cel mai umilitor mijloc la care erau supuși criminalii. Cunoștea nerecunoștința și cruzimea acelora pe care venise să-i salveze. Cunoștea cât de mare era sacrificiul pe care trebuia să-l facă și pentru cât de mulți acesta va fi în zadar. Știind tot ceea ce era înaintea Sa, ar fi putut să fie în mod natural apăsat de gândul propriei umilințe și suferințe. Dar El i-a privit pe cei doisprezece care fuseseră cu El ca fiind ai Săi și care urmau să fie lăsați să lupte în lume, după ce vor fi trecut ocara, întristarea și chinurile Lui. Gândurile cu privire la cele ce avea să sufere erau întotdeauna legate de ucenicii Săi. El nu Se gândea la Sine. Grija Lui pentru ei era cea mai importantă în mintea Sa. (Hristos Lumina lumii, p. 642, 643).

Apel: Isus te-a iubit și pe tine până la capăt, iar pe cruce fiind a privit în viitor la toți urmașii Săi din toate veacurile. Crucea este centrul de atracție al întregului univers. Privind la capătul vieții lui Hristos la cruce vedem începutul vieții veșnice pentru ființele care aleg să îl accepte ca Mântuitor personal. Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Meditează: Cum poți să te identifici cu gândul lui Hristos de a-i iubi pe cei apropiați chiar și în fața propriei suferințe și sacrificii? Cum îți pot influența aceste gânduri modul în care privești relațiile cu cei din jur și slujirea față de ceilalți în viața ta de zi cu zi? Ești dispus să accepți sacrificiul ca parte din planul lui Dumnezeu pentru tine?

Aplică: A iubi până la capăt presupune să renunți la egoism și să faci sacrificii pentru binele celor din jur. Astăzi, fii conștient de oportunitățile în care poți să renunți la propriile interese în favoarea altora. Fie că este vorba despre un gest mic sau despre un sacrificiu mai mare, aceste momente pot avea un impact profund asupra celor din jur. Fii deschis să fii instrumentul prin care se manifestă iubirea lui Hristos în lumea din jurul tău. Poate fi vorba despre salvarea unei vieți prin gesturi de compasiune și sacrificiu.