„El nu va slăbi, nici nu se va descuraja, până ce nu va așeza dreptatea pe pământ; și insulele vor aștepta legea Lui.”
„Hristos cunoaște tot ceea ce este greșit înțeles și răstălmăcit de oameni. Copiii Săi pot să-și îngăduie să aștepte cu răbdare și încredere liniștită, oricât de defăimați sau de disprețuiți ar fi, pentru că nu este nimic ascuns, care să nu fie descoperit, iar aceia care-L onorează pe Dumnezeu vor fi onorați de El înaintea oamenilor și a îngerilor. «Ferice va fi de voi când oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni», zicea Isus. «Bucurați-vă și veseliți-vă.» Apoi, El a îndreptat atenția ascultătorilor Săi către profeții care au vorbit în Numele Domnului, «ca pildă de suferință și răbdare» (Iacov 5:10). Abel, cel dintâi creștin dintre fiii lui Adam, a murit ca martir. Enoh a umblat cu Dumnezeu și lumea nu l-a cunoscut. Noe a fost luat în bătaie de joc, ca fanatic și alarmist. «Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare.» «Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți.» (Evrei 11:35-36).
În toate timpurile, solii aleși ai lui Dumnezeu au fost batjocoriți și persecutați; totuși, prin suferința lor, cunoașterea de Dumnezeu a fost răspândită pretutindeni. Fiecare urmaș al lui Hristos trebuia să ia loc în linia de luptă și să ducă mai departe aceeași lucrare, știind că dușmanii nu pot să facă nimic împotriva adevărului. Dumnezeu dorește ca adevărul să iasă la iveală și să ajungă subiect de cercetare și discuție chiar prin ocara aruncată asupra lui. Mintea oamenilor trebuie să fie pusă în mișcare. Orice controversă, orice ocară, orice efort de a restrânge libertatea de conștiință, constituie mijlocul lui Dumnezeu de a trezi spiritele, care altfel ar putea adormi.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 32-33).
„Hristos nu va părăsi niciodată sufletul pentru care a murit. Sufletul poate să-L părăsească și să fie copleșit de ispită, dar Hristos nu poate să Se întoarcă niciodată de la cineva pentru care a dat ca preț de răscumpărate propria Sa viață. Dacă vederea noastră spirituală ar fi mai clară, am vedea suflete încovoiate sub apăsare și mâhnire de durere, împovărate ca o căruță sub greutatea snopilor și aproape să moară din cauza descurajării. Am vedea îngeri zburând iute, ca să vină în ajutorul celor ispitiți, care se află pe marginea prăpastiei.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 118).
Apel: În mijlocul încercărilor și furtunilor vieții, este ușor să te simți copleșit și să îți pierzi speranța. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o ancoră solidă prin promisiunea că Hristos nu va eșua niciodată. Chiar și atunci când te simți singur, părăsit sau neînțeles, poți avea încredere că Isus lucrează în viața ta și în lume pentru mântuirea multor suflete și va aduce în cele din urmă dreptatea și pacea.
Meditează: Cum reacționezi atunci când te confrunți cu batjocura sau disprețul pentru credința ta? Cât de mult îți pui încrederea în Hristos, mai ales în momentele dificile? Ce înseamnă pentru tine să ști că Hristos nu te va abandona niciodată?
