Categories: Hristos și neprihănirea Sa Tags:

Hristos și neprihănirea Sa | Introducere

În primul verset al capitolului al treilea din Epistola către Evrei găsim un îndemn ce cuprinde toate directivele date creştinului. Acesta este următorul:

De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus.”

Evrei 3:1

Făcând aceasta mereu şi într-un mod inteligent, aşa după cum Biblia ne îndrumă, luând aminte la Hristos aşa cum este El, omul va fi transformat într-un creştin desăvârşit, pentru că „privind (…) suntem schimbaţi”.

Slujitorii evangheliei au un mandat inspirat pentru a păstra această temă, pe Hristos, permanent în faţa poporului, îndreptând atenţia tuturor numai spre El. Pavel spunea corintenilor:

Fiindcă am decis să nu știu printre voi altceva decât pe Isus Cristos și pe el crucificat.”

1 Corinteni 2:2

Nu există nici un motiv să presupunem că predica sa din Corint era diferită, din orice punct de vedere, de predica sa din altă parte. Într-adevăr, el ne spune că atunci când Dumnezeu L-a descoperit pe Fiul Său în el, a fost spre a-L predica printre neamuri (Galateni 1:15, 16) şi bucuria sa era aceea că harul i s-a dat ca să predice „printre neamuri bogățiile de nepătruns ale lui Cristos” (Efeseni 3:8).

Dar faptul că apostolii L-au făcut pe Hristos povara întregii lor predicări nu este singurul nostru motiv pentru a-L preamări. Numele Său este singurul nume sub ceruri, dat oamenilor, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4:12). Hristos însuşi a declarat că nici un om nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14:6). Lui Nicodim, El i-a spus:

Și așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul omului; pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață eternă.”

Ioan 3:14, 15

Această „înălţare” a lui Isus, deşi se referă în primul rând la răstignirea Sa, include mai mult decât simplul fapt istoric; înseamnă că Hristos trebuie să fie „înălţat” de toţi cei care cred în El, drept Răscumpărătorul răstignit, ale cărui har şi slavă sunt suficiente ca să împlinească cea mai mare nevoie a lumii; înseamnă că EI ar trebui să fie „înălţat” în toată puterea şi frumuseţea Sa neasemuită, ca „Dumnezeu cu noi”, astfel încât atractivitate Sa divină să-i aducă pe toţi la El (Ioan 12:32).

Îndemnul de a privi la Isus, precum şi motivaţia pentru aceasta, ne sunt oferite în Evrei 12:1-3:

„De aceea și noi, fiind încercuiți cu un nor așa de mare de martori, să lăsăm deoparte fiecare greutate și păcatul care ne copleșește așa de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care este pusă înaintea noastră, privind cu atenție la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre care, pentru bucuria pusă înaintea lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea și este așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. Căci luați aminte la cel ce a îndurat o astfel de împotrivire a păcătoșilor față de el, ca nu cumva să obosiți și să cădeți de oboseală în mințile voastre.”

Evrei 12:1-3

Doar privind la Isus cu multă rugăciune şi într-un mod constant, aşa cum ne este El descoperit în Biblie, vom reuşi să nu obosim în facerea de bine şi să nu cădem pe drum.

De asemenea, trebuie să privim la Isus, deoarece în El „sunt ascunse toate tezaurele înțelepciunii și cunoașterii” (Coloseni 2:3). Cel căruia îi lipseşte înţelepciunea este sfătuit să o ceară lui Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor cu generozitate şi nu reproșează, şi făgăduinţa este că o va primi; dar înţelepciunea dorită poate fi obţinută numai în Hristos. Înţelepciunea care nu vine de la Hristos şi care, ca o consecinţă, nu conduce la El, este doar nebunie; pentru că Dumnezeu, sursa tuturor lucrurilor, este Autorul înţelepciunii, necunoaşterea lui Dumnezeu este nebunie în ultimul grad (vezi Romani 9:21, 22); şi toate tezaurele înţelepciunii şi ale cunoaşterii sunt ascunse în Hristos; aşa că cel care are doar înţelepciunea acestei lumi, în realitate, nu ştie nimic. Şi datorită faptului că toată puterea în cer şi pe pământ a fost dată lui Hristos, apostolul Pavel Îl declară pe Hristos „puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni l:24).

Există totuși un text care rezumă tot ceea ce înseamnă Hristos pentru om şi care ne oferă cea mai amplă motivaţie pentru a lua aminte la Isus. Acesta este următorul:

„Dar datorită lui sunteți voi în Cristos Isus, care este făcut de la Dumnezeu pentru noi înțelepciune și dreptate și sfințire și răscumpărare.”

1 Corinteni 1:30

Noi suntem ignoranți, răi, pierduţi; Hristos este pentru noi înţelepciune, neprihănire, răscumpărare. Ce privilegiu! De la ignoranță şi păcat la neprihănire şi răscumpărare. Nici cea mai înaltă aspiraţie sau nevoie a omului nu poate depăşi limita a ceea ce Hristos, şi numai El, înseamnă pentru noi. Acesta este motivul suficient pentru care ochii tuturor trebuie să fie aţintiţi asupra Lui.

Librăria este închisă sâmbăta, de la apus la apus. Reveniți mai târziu!