„Și voi conduce pe orbi pe un drum pe care nu-l cunoșteau; îi voi călăuzi pe cărări pe care ei nu le cunosc; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: aceste lucruri le voi face pentru ei și nu-i voi părăsi.”
„Încercările la care sunt supuși creștinii, când trec prin întristări, prin greutăți și prin batjocuri, sunt mijloace alese de Dumnezeu pentru a separa pleava de grâu. Mândria noastră, egoismul, pasiunile nelegiuite și iubirea de plăceri lumești trebuie să fie cu totul biruite. De aceea, Dumnezeu ne trimite necazuri și strâmtorări, ca să ne pună la probă și să ne încerce, pentru a ne arăta că aceste trăsături rele există în caracterul nostru. Noi trebuie să biruim prin puterea și prin harul Său, ca să putem fi părtași de natură dumnezeiască, după ce am biruit stricăciunea care este în lume prin pofte. „Căci întristările noastre ușoare”, spune Pavel, „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice”. Necazurile, supărările, ispitele, greutățile și diferitele încercări sunt instrumentele folosite de Dumnezeu pentru a ne curăți, pentru a ne sfinți și a ne face pregătiți pentru grânarul ceresc.” (Mărturii, vol. 3, p. 115).
„O, de ce oare suntem atât de sensibili la încercări și la ocară, la rușine și la suferință, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine sunt cei care vor să intre în bucuria Domnului lor, fiind dispuși, totodată, să ia parte la suferințele Lui? Cum așa? Slujitorul nu este dispus să îndure umilința, rușinea și ocara pe care Maestrul le-a îndurat în mod altruist în locul lui! Slujitorul se trage înapoi de la o viață de umilință și de sacrificiu, care este spre fericirea lui veșnică și prin care, în cele din urmă, poate obține răsplata aceea foarte mare, veșnică! Cuvintele inimii mele sunt: Lăsați-mă să fiu părtașă cu Hristos la suferințele Lui, pentru ca, în cele din urmă, să am parte cu El și la slavă!” (Mărturii, vol. 2, p. 489).
„Nu vă lăsați clintiți din statornicia voastră de glumele răutăcioase și de ironiile celor a căror minte este consacrată deșertăciunii, frivolității. Urmați-L pe Mântuitorul vostru atât pe vreme rea, cât și pe vreme bună; considerați că este o mare bucurie și o onoare sfântă să purtați crucea lui Hristos. Isus vă iubește. El a murit pentru voi.” (Mărturii, vol. 2, p. 236).
Apel: Întunericul din viața ta nu este finalul poveștii tale. Alege astăzi să te lași călăuzit de Dumnezeu pe cărările pe care El le luminează înaintea ta. Nu permite încercărilor sau necazurilor să te îndepărteze de promisiunea Sa că te va transforma, că îți va netezi drumul și că va fi alături de tine. Predă-I tot ceea ce te apasă, iar El va schimba întunericul în lumină și te va pregăti pentru slava veșnică.
Meditează: Ce înseamnă pentru tine să urmezi exemplul lui Hristos în suferință și smerenie? Cum poți privi încercările prin care treci ca pe un mijloc al lui Dumnezeu de a-ți forma caracterul? Citește 2 Corinteni 4:16-18. Cum te ajută acest pasaj să privești dincolo de încercările temporare, către lucrurile veșnice?
