„Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați; iertați și veți fi iertați.”
Luca 6:37 BTF
„Isus ne învață că putem primi iertare de la Dumnezeu numai dacă îi iertăm și noi pe alții. Iubirea lui Dumnezeu ne atrage spre El și această iubire nu poate atinge inimile noastre fără să dea naștere la iubire pentru frații noștri.
După ce încheie rugăciunea domnească, Isus adaugă: «Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.» Acela care este neiertător, întrerupe chiar canalul prin care poate primi mila lui Dumnezeu. Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-au vătămat nu vin să-și mărturisească răul, noi suntem îndreptățiți să nu-i iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-și umilească inima prin pocăință și mărturisire; dar noi trebuie să avem un spirit de compasiune față de cei care ne-au rănit, fie că își mărturisesc păcatul, fie că nu. Oricât de grav ne-ar fi rănit, nu trebuie să ținem necaz pe ei și să ne tot compătimim pentru rănile noastre. Dimpotrivă, când sperăm să fim iertați de greșelile noastre față de Dumnezeu și noi trebuie să iertăm tuturor acelora care ne-au greșit.
Dar iertarea are un înțeles mai cuprinzător decât își închipuie mulți. Atunci când Dumnezeu făgăduiește că «nu obosește iertând», ca și când înțelesul acelei făgăduințe ar întrece tot ce putem noi pricepe, adaugă: «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.» (Isaia 55:7-9).
Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de condamnare. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat. Este revărsarea iubirii răscumpărătoare, care transformă inima. David avea adevărata concepție despre iertare, când se ruga: «Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic.» (Psalmii 51:10). Și iarăși zice: «Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.» (Psalmii 103:12). Dumnezeu în Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 113-114).
Apel: Isus ne învață că iertarea este esențială pentru a primi în continuare favoarea lui Dumnezeu. Prin iertarea celor care ne-au rănit, deschidem canalul prin care se revarsă mila divină în viețile noastre și ale celor din jur. Acesta este un apel sincer să lași deoparte orice resentiment și să te apropii de Dumnezeu. Tu nu poți iubi, dar lasă-l pe El să iubească prin tine. Tu nu poți ierta, dar lasă-l pe El să ierte prin tine. Tu nu poți uita, dar lasă-l pe El să-ți vindece rănile. Iartă, așa cum ai fost și tu iertat, și astfel harul divin te va transforma.
Meditează: Ce provocări întâmpini în procesul iertării semenilor tăi? Gândește-te la modul în care iubirea și compasiunea lui Dumnezeu față de tine te pot ajuta să iubești și să ierți pe cei care te-au rănit. Cum poți cultiva un spirit de iertare în viața ta? Cum ar putea transformarea inimii tale prin iertare să aducă pace și armonie în viața ta și a celor din jurul tău?
