„Și după cutremur, un foc, dar DOMNUL nu era în foc; și după foc o voce blândă, șoptită.”
1 Împărați 19:12 BTF
„Nu în manifestări grandioase ale puterii divine, ci printr-o «voce blândă, șoptită» a ales Dumnezeu să Se descopere slujitorului său. El dorea să-l învețe pe Ilie că nu întotdeauna lucrarea cu cea mai mare demonstrație este cea mai de succes în împlinirea planului Său. În timp ce Ilie aștepta descoperirea Domnului, a venit furtuna, a strălucit fulgerul, a bântuit focul devastator; dar Dumnezeu nu era în toate acestea. Apoi s-a auzit «o voce blândă, șoptită» și profetul și-a acoperit fața înaintea prezenței Domnului. Frământarea lui a încetat și spiritul său a fost îmblânzit și supus. Acum a învățat că o încredere liniștită, o nădejde statornică în Dumnezeu aveau totdeauna să-i aducă un ajutor binevenit la vreme de nevoie.” (Profeți și regi, p. 168).
„Dumnezeu ne vorbește prin lucrările providenței Sale și prin influența Duhului Său asupra inimii. În diferite împrejurări și situații din viața noastră, în schimbările ce se produc zilnic în jurul nostru, noi putem găsi învățături prețioase numai dacă inimile noastre vor fi deschise ca să le discearnă. Psalmistul, înfățișând lucrările providenței lui Dumnezeu spune că «bunătatea Domnului umple pământul». «Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.» (Psalmii 33:5; 107:43).
Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Aici noi avem în modul cel mai clar descoperirea caracterului Său, a modului în care Se ocupă de oameni și marea lucrare de mântuire. Aici ne este înfățișată istoria patriarhilor și a profeților precum și a altor bărbați sfinți din vechime. Aceștia erau oameni «supuși acelorași slăbiciuni ca și noi» (Iacov 5:17). În Cuvântul Său vedem cum ei se luptau cu descurajările, asemenea nouă, cum au căzut în ispită la fel ca noi, și totuși au prins iarăși curaj și au ajuns biruitori prin harul lui Dumnezeu. Văzând toate acestea, suntem încurajați în alergarea noastră după neprihănire.” (Calea către Hristos, p. 87).
Apel: „Când citim despre minunatele experiențe hărăzite lor, despre lumina, dragostea și binecuvântarea de care s-au bucurat și despre lucrarea pe care au făcut-o prin harul care le-a fost dat, Duhul care i-a inspirat pe ei aprinde și în noi flacăra unei dorințe sfinte de a fi asemenea lor în caracter, de a umbla cu Dumnezeu la fel ca ei.” (Ibid., p. 87).
Meditează: Cum ți-a vorbit Dumnezeu în mijlocul furtunilor vieții tale? Recunoști vocea Sa blândă și șoptită chiar și atunci când te confrunți cu zgomotul problemelor? Ce schimbări ai putea face în viața ta pentru a fi mai deschis la vocea blândă a lui Dumnezeu, fie prin providența Sa, fie prin Cuvântul Său?
