„Căci îmi recunosc fărădelegile și păcatul meu este totdeauna înaintea mea.”
Psalmii 51:3 BTF
„În rândurile celor care susțin a crede adevărul este nevoie de o convertire deplină, ca să-L urmeze pe Isus și să asculte de voia lui Dumnezeu – nu de o supunere generată de împrejurări, cum a fost aceea a israeliților care s-au îngrozit când li s-a descoperit puterea Celui Infinit, ci de o pocăință profundă și sinceră și de renunțare la păcat.
Cei doar pe jumătate convertiți sunt asemenea unui copac ale cărui crengi atârnă de partea adevărului, dar ale cărui rădăcini, solid înfipte în pământ, se întind în solul neroditor al lumii. Isus caută în zadar roade pe ramurile lui: nu găsește decât frunze.” (Mărturii, vol. 4, p. 155).
„Motivul pentru care tinerii, și chiar și cei în vârstă, sunt așa ușor duși în ispită și păcat este acela că nu cercetează Cuvântul lui Dumnezeu și nu meditează asupra lui așa cum ar trebui. Lipsa unei ferme și hotărâte puteri a voinței, care se vădește în viață și în caracter, este urmarea neglijării din partea lor a îndrumării sacre a Cuvântului lui Dumnezeu.” (Mărturii, vol. 8, p. 319).
„Pentru a primi ajutor de la Hristos, trebuie să ne dăm seama de nevoia noastră. Trebuie să avem o adevărată cunoaștere de noi înșine. Hristos îl poate mântui numai pe acela care recunoaște că este păcătos. Numai dacă ne dăm seama de completa noastră neajutorare și renunțăm la orice încredere în noi, vom avea parte de puterea divină.
Nu numai la începutul vieții creștine trebuie să fie făcută această renunțare. Ea trebuie reînnoită cu fiecare pas de înaintare spre cer. Toate faptele noastre bune depind de o putere din afara noastră; de aceea este nevoie de o continuă îndreptare a inimii către Dumnezeu, o constantă și zeloasă mărturisire a păcatului și umilire a sufletului înaintea Lui. Primejdiile ne împresoară; și noi suntem în siguranță numai dacă ne simțim slăbiciunea și ne prindem cu mâna credinței de puternicul Eliberator.” (Mărturii, vol. 8, p. 316).
Apel: Recunoașterea păcatelor tale nu este un act de slăbiciune, ci primul pas către adevărata libertate și vindecare. O convertire deplină implică o pocăință sinceră și profundă, nu doar o supunere de circumstanță. Asigură-te că rădăcinile tale nu sunt adânc înfipte în solul neroditor al lumii, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. Doar prin recunoașterea neajutorării tale și renunțarea la încrederea în tine însuți poți primi puterea divină necesară pentru a aduce roade adevărate și durabile.
