Categories: Cu Dumnezeu în zori Tags:

Suferințele lui Hristos ne aduc înapoi la Dumnezeu

„Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu; El a fost dat la moarte în carne, dar a fost înviat în duhul.”

1 Petru 3:18 VBT

„Dumnezeu și-a oferit Fiul la o viață de umilință, tăgăduire de sine, sărăcie, trudă, rușine și moarte agonizantă prin răstignire. Însă atunci nu a fost niciun înger care să poarte fericitul mesaj: «De-ajuns; nu este nevoie să mori, preaiubitul Meu Fiu.» Legiuni de îngeri așteptau întristați, sperând că, așa cum a fost și în cazul lui Isaac, în ultimul moment Dumnezeu va împiedica moartea Sa rușinoasă. Însă îngerilor nu li s-a îngăduit să ducă un asemenea mesaj Fiului drag al lui Dumnezeu. Umilirea din sala de judecată și pe drumul Calvarului a continuat. A fost batjocorit, luat în râs și scuipat. El a îndurat batjocura, insultele și sarcasmul celor care-L urau, până când, pe cruce, și-a plecat capul și a murit.

Ne putea Dumnezeu da vreo dovadă mai mare a iubirii Sale, decât lăsând astfel ca Fiul Său să treacă prin această scenă a suferinței? Și, după cum darul lui Dumnezeu către om a fost fără plată, dragostea Sa infinită, tot astfel pretențiile Sale asupra încrederii și supunerii noastre, asupra întregii inimi și a tezaurului afecțiunii noastre, sunt infinite. El cere tot ceea ce omului îi este cu putință să dea. Supunerea noastră trebuie să fie proporțională cu darul lui Dumnezeu; trebuie să fie deplină și să nu lase de dorit în niciun lucru. Îi suntem cu toții datori lui Dumnezeu. El are pretenții asupra noastră, pe care nu le putem satisface fără a ne da pe noi înșine ca jertfă deplină și de bună voie. Pretinde supunere promptă și fără rezerve și nu va accepta nimic mai puțin decât acest lucru. Avem acum ocazia de a dobândi dragostea și bunăvoința lui Dumnezeu. Acest an poate fi ultimul din viața unora care citesc aceste rânduri. Există cineva dintre tinerii care citesc acest apel care ar alege mai degrabă plăcerile lumii decât acea pace pe care o dă Hristos cercetătorului sincer și împlinitorului voios al voinței Lui?” (Mărturii, vol. 3, p. 369).

Apel: Dumnezeu nu cere nimic care să fie dincolo de puterile tale. Supunerea ta trebuie să fie proporțională cu darul lui Dumnezeu, adică totală. Pasiunile și aspirațiile, talentele și abilitățile, obiceiurile și resursele, gândurile și sentimentele; tot ceea ce te definește ca ființă, pune în mâna Creatorului și ai încredere că El va face din tine o nestemată strălucitoare.

Meditează: Care este motivul pentru care Dumnezeu are o pretenție atât de mare din partea omului și ce rol joacă creația și răscumpărarea în acest sacrificiu total din partea noastră? De ce nu putem sluji la doi stăpâni?

Aplică: Astăzi, cercetează-ți inima sincer și privește cu atenție la domeniile din viața ta pe care nu i le-ai predat cu totul lui Dumnezeu. Acestea sunt acele aspecte care încă țin de dorințele și planurile tale. Roagă-L pe Dumnezeu să intervină și să sfințească aceste aspecte ale vieții tale, acceptând cu umilință că planul și voința Sa sunt întotdeauna mai înțelepte și mai bune decât ale tale. Acordă-ți timp să te gândești la aceste aspecte și să ceri înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu pentru a te ajuta să accepți și să-ți pui încrederea completă în planul și voia Lui.