„Dacă îți îndrepți inima și îți întinzi mâinile spre El, dacă este fărădelege în mâna ta, îndepărteaz-o și să nu lași nedreptatea să locuiască în corturile tale.”
Iov 11:13-14
„Dar nimeni să nu se amăgească pe sine cu gândul că Dumnezeu, în marea Sa iubire și milă, va mântui chiar și pe cei care au respins harul Său. Păcătoșenia nespus de mare a păcatului poate fi înțeleasă numai în lumina crucii de pe Golgota. Cei care susțin că Dumnezeu este prea bun ca «să arunce afară» pe cei păcătoși, să privească la Golgota. Ea a avut loc pentru că n-a existat o altă cale prin care omul să poată fi mânuit, pentru că fără acest sacrificiu era imposibil pentru neamul omenesc să scape de puterea mânjitoare a păcatului și să fie restaurat pentru părtășia cu ființele sfinte – era imposibil pentru ei să devină părtași vieții spirituale – de aceea, Domnul Hristos a luat asupra Sa vinovăția neascultării și a suferit în locul păcătosului. Iubirea, suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu mărturisesc despre teribila grozăvie a păcatului și declară că nu există nicio scăpare de sub puterea lui, nicio speranță pentru o viață mai înaltă decât prin supunerea inimii noastre Domnului Hristos.
Adesea, cei care nu doresc să vină la pocăință se scuză spunând despre cei ce mărturisesc a fi creștini: «Eu sunt tot așa de bun ca și ei. Ei nu sunt mai altruiști, mai serioși sau mai prevăzători în comportamentul lor față de cum sunt eu. Ei sunt tot atât de mult iubitori de plăceri și necumpătați ca și mine.» În acest fel, ei fac din greșelile altora o scuză pentru propria lor neglijare a datoriei. Dar păcatele și defectele altora nu pot fi o scuză pentru nimeni, căci Domnul Dumnezeu nu ne-a dat ca model niște ființe omenești greșite. Fiul nepătat al lui Dumnezeu ne-a fost dat ca exemplu, iar aceia care se plâng de comportarea rea a celor ce mărturisesc a fi creștini ar trebui să fie exemple de viețuire mai bună și mai nobilă. Dacă ei au o concepție așa de înaltă despre ceea ce înseamnă a fi creștini, nu este oare păcatul lor cel puțin tot atât de mare? Ei știu ceea ce este drept și totuși refuză să facă.
Feriți-vă de o îndelungată amânare! Nu lăsați la o parte lucrarea de părăsire a păcatelor și de căutare a curăției de inimă prin Domnul Isus. Aici au greșit mii și mii de oameni spre pierzarea lor veșnică.” (Calea către Hristos, p. 31-32).
Apel: Nu te lăsa amăgit de gândul că bunătatea lui Dumnezeu va mântui pe cei care resping harul Său. Privește la Golgota și înțelege teribila grozăvie a păcatului. Numai prin Domnul Isus Hristos putem scăpa de puterea mânjitoare a păcatului și să fim restaurați pentru părtășia cu ființele sfinte. Alege să te întorci la El și să îndepărtezi orice fărădelege din viața ta.
Meditează: Care este motivul real din spatele scuzelor pe care le aduc oamenii care nu doresc să vină la pocăință? Cât de periculoasă este amânarea în ceea ce privește întoarcerea la Dumnezeu?
Aplică: Astăzi caută cu sinceritate curăția inimii tale prin pocăință și rugăciune. Identifică orice fărădelege sau obiceiuri greșite din viața ta și lasă-l pe Hristos să le îndepărteze. Ascultă fără amânare îndemnurile pe care le primești de la Domnul Isus pe parcursul zilei, fiind un exemplu de viețuire nobilă și curată în fața celor din jur.
