„Inima este mai înșelătoare decât toate și este nespus de stricată: cine o poate cunoaște?” Ieremia 17:9 BTF
2 Timotei 2:26 VBT
„Sfințenia contrafăcută, sfințirea falsă, își fac încă lucrarea de amăgire. Sub diverse forme ele dau pe față același duh ca în zilele lui Luther, îndepărtând mintea de la Scripturi și conducându-i pe oameni să urmeze mai degrabă propriile simțăminte și impresii decât să se supună ascultării de Legea lui Dumnezeu. Acesta este unul din planurile cele mai de succes ale lui Satana, de a arunca ocară asupra curăției și adevărului.” (Tragedia veacurilor, p. 193).
„Acela care privește la Hristos în tăgăduirea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns să zică, așa cum zicea și Daniel când L-a văzut pe Acela care era asemenea Fiului omului: «Frumusețea puterii mele se schimbă în sluțenie.» (Daniel 10:8). Independența și dominația sinelui, cu care ne preamărim, sunt văzute în adevărata lor ticăloșie, ca fiind semnele robiei lui Satana. Firea omenească se luptă totdeauna pentru a se exprima, este totdeauna gata de ceartă, dar acela care Îl află pe Isus este golit de eu, de mândrie, de iubire, de întâietate și în sufletul lui este pace. Eul este predat și pus la dispoziția Duhului Sfânt. Atunci nu mai ardem de dorința de a avea locul cel mai de frunte. Nu mai avem ambiția de a da buzna și a izbi cu coatele spre a atrage atenția, ci simțim că locul nostru cel mai înalt este la picioarele Mântuitorului. Privim la Isus, așteptând ca mâna Sa să ne conducă și glasul Său să ne călăuzească. (…)
Iubirea de noi este cea care ne distruge pacea. Câtă vreme mai trăiește eul, suntem gata să-l ferim de mortificare sau insultă; dar, dacă a murit, iar viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, atunci nu ne va mai durea, dacă nu vom fi băgați în seamă sau vom fi disprețuiți. Atunci vom fi surzi față de reproșuri și orbi față de dispreț și insultă. «Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.» (1 Corinteni 13:4-8).” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 15).
Apel: Inima ta este nespus de înșelătoare, firea ta poftește împotriva legii lui Dumnezeu. De multe ori te-a condus la greșeli pe care le-ai regretat ulterior. Tatăl își spune: „Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Prov. 4:23). Chiar dacă este dureros procesul de curățare, Hristos este singurul care poate să o vindece, să pună în ea gânduri și motivații noi. Dacă te confrunți cu ispite și tentații care te îndeamnă să urmezi propriile impulsuri și dorințe egoiste, privește la Isus pe cruce, la sacrificiul Lui pentru tine. Spune la fel ca El în Ghetsimani: Facă-se voia Ta!
Meditează: Care este efectul gândurilor pe care le avem asupra propriilor acțiuni? Ce exemple concrete din viața ta ți-au dovedit că inima te-a înșelat sau te-a condus pe o cale greșită? Cum crezi că ai fi putut să eviți aceste situații sau să acționezi diferit?
Aplică: Scriptura spune: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!” Pentru a-ți păzi inima aplică următoarele sfaturi practice: Memorează câte un verset biblic. Subliniază-l în Biblia ta, apoi scrie-l pe un bilețel pe care să îl ai la îndemână, iar în perioadele de așteptare, călătorie sau în timpul liber, repetă-l și meditează asupra lui. Propune-ți să oferi și altora încurajările pe care le primești din Cuvântul Său. Atunci când mintea este ocupată cu gândurile bune, nu mai ai timp pentru cele rele.
