„Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce pocăință spre o mântuire fără regret; dar întristarea lumii produce moarte.”
2 Corinteni 7:10 VBT
„Dumnezeu ne descoperă vinovăția, ca să putem alerga la Hristos și, prin El, să fim eliberați din robia păcatului, să ne bucurăm de slobozenia fiilor lui Dumnezeu. În sinceră pocăință, putem să venim la piciorul crucii și să depunem poverile noastre. (…)
Încercările vieții sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurățiile și asperitățile din caracterul nostru. Tăierea, nivelarea și cizelarea, arderea și lustruirea lor, sunt o lucrare dureroasă. E greu să fii șlefuit pe tocilă. Dar piatra iese astfel pregătită pentru a-și lua locul în templul ceresc. Maestrul nu lucrează cu atâta atenție și grijă la un material fără valoare. Numai pietrele Sale prețioase sunt lustruite ca pentru un palat.
Domnul va lucra pentru toți aceia care își pun încrederea în El. Vor fi învățate lecții prețioase. Vor fi făcute experiențe prețioase.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 10-11).
„Hristos este Răscumpărătorul plin de simpatie și compasiune. În puterea sa susținătoare, bărbații și femeile devin puternici pentru a rezista răului. Când păcătosul osândit privește la păcat, el devine pentru el peste măsură de păcătos. Se miră că nu a venit la Hristos mai înainte. El vede că defectele sale trebuie să fie biruite, că apetitul și pasiunile lui trebuie să fie supuse voinței lui Dumnezeu, că trebuie să fie părtaș de natura dumnezeiască după ce va fi fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă. După ce s-a pocăit de călcarea, din partea sa, a Legii lui Dumnezeu, el se străduiește sârguincios să biruie păcatul. Caută să dea la iveală puterea harului lui Hristos și este adus în legătură personală cu Mântuitorul. Neîntrerupt, el ține pe Hristos în fața sa. Rugându-se, crezând, primind binecuvântările de care are nevoie, el se apropie din ce în ce mai mult de standardul lui Dumnezeu pentru el.” (Mărturii, vol. 9, p. 151).
Apel: Întristarea după voia lui Dumnezeu înseamnă regretul sincer față de păcatele înfăptuite și aceasta aduce mântuirea în suflet împreună cu o stare de adevărată pace și bucurie profundă. Prin acceptarea vinovăției și prin întoarcerea sinceră către Hristos, putem fi eliberați de robia păcatului și să ne bucurăm de libertatea și bucuria fiilor lui Dumnezeu. Ai încredere că încercările vieții sunt lucrurile prin care Dumnezeu lucrează pentru a te curăța și a-ți forma caracterul, pregătindu-te pentru a-ți ocupa locul în templul ceresc.
Meditează: Cum privești la încercările care apar în viața ta? Cum te face să te simți gândul că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”? Care crezi că este scopul principal al lui Dumnezeu pentru tine?
Aplică: Fii deschis să recunoști greșelile și să-ți asumi responsabilitatea pentru ele. Înaintează spre Hristos cu o inimă pocăită și deschisă, cerându-i să te ajute să biruiești păcatul și să trăiești în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Păstrează o legătură personală strânsă cu Mântuitorul prin rugăciune, credință și primirea binecuvântărilor Sale, avansând în cunoașterea și practicarea standardului lui Dumnezeu pentru viața ta.
