Adevărata viață începe atunci când Hristos locuiește în noi. Nu este suficient să avem doar o cunoștință despre El sau să Îl mărturisim cu buzele noastre; ceea ce contează este transformarea profundă pe care o aduce prezența Lui în inimile noastre. Creștinismul nu este doar o religie sau o tradiție, ci o viață trăită în părtășie cu Dumnezeu, în care Isus devine centrul existenței noastre.
Dacă viața lui Isus Hristos nu este manifestată în noi chiar acum, atunci orice mărturisire a credinței noastre este zadarnică, asemenea unui chimval zăngănitor care face zgomot, dar nu are viață. Creștinismul nu este doar o idee sau o tradiție, ci o viață transformată, în care Hristos trăiește și lucrează prin noi. Apostolul Pavel a spus clar: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Dacă această realitate lipsește, atunci tot ceea ce pretindem că suntem nu este decât o iluzie.
Domnul Isus a spus: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Viața Sa în noi nu este o teorie, ci o experiență zilnică, în care Duhul lui Isus Hristos ne modelează după chipul Său. Dragostea, pacea, răbdarea, bunătatea – toate acestea sunt roadele care dovedesc prezența Lui în noi (Galateni 5:22-23). Dar dacă nu se văd aceste roade, dacă inimile noastre sunt reci, pline de mândrie sau indiferență, cum putem spune că suntem ai Lui?
Credința adevărată nu este doar o mărturisire cu buzele, ci o viață de ascultare și de dedicare. „Nu oricine Îmi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21). Mulți Îl numesc pe Isus Domn, dar refuză să-L lase să fie Domn în viața lor. Cuvintele lor sună frumos, dar inimile lor sunt departe de El. Adevărata credință se vede în renunțarea la sine, în iubirea pentru aproapele, în dorința de a trăi pentru slava lui Dumnezeu.
Hristos nu caută oameni care doar să vorbească despre El, ci oameni prin care El să poată fi văzut. „Voi sunteți lumina lumii… Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:14,16). Dacă viața noastră nu reflectă caracterul Lui, atunci cuvintele noastre nu au putere. O lume întreagă poate citi Biblia în viețile noastre sau o poate respinge din cauza ipocriziei noastre.
De aceea, să nu ne amăgim singuri. Dacă Hristos trăiește în noi, se va vedea. Se va vedea în blândețea noastră, în iertarea noastră, în smerenia noastră, în dorința noastră sinceră de a umbla în neprihănire. Se va vedea în felul în care iubim, în felul în care vorbim, în felul în care slujim. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). O credință fără viață este doar zgomot. Dar o credință care trăiește prin Hristos este o mărturie vie, o lumină care nu poate fi ascunsă.
Să nu fim doar niște chimvale zăngănitoare. Să fim temple în care Duhul Sfânt locuiește. Să fim scrisori vii, epistole citite de toți oamenii (2 Corinteni 3:2-3). Să trăim fiecare zi astfel încât, dacă oamenii ne privesc, să-L vadă pe Hristos. Căci în final, nu ceea ce spunem ne definește, ci ceea ce suntem – și ceea ce suntem depinde de cine trăiește în noi. Fiecare om caută un sens, o direcție, o împlinire sufletească, însă adevărata identitate și împlinire nu se află în lucrurile trecătoare ale acestei lumi, ci în Cel care este veșnic: Isus Hristos.
Isus nu este doar un model moral sau un exemplu istoric. El este viața însăși. Prin El, trăim nu doar biologic, ci și spiritual. El ne-a dat o nouă viață, o viață care nu se măsoară în succese materiale, ci în comuniunea cu Dumnezeu. Apostolul Pavel spunea: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Aceasta este esența trăirii creștine: să nu mai fim centrați pe sine, ci să lăsăm ca Hristos să ne conducă fiecare pas.
A avea viața lui Isus înseamnă ca taina lui Dumnezeu să se manifeste în noi. Aceasta înseamnă că Hristos Își trăiește viața Sa în noi, dacă Îl acceptăm. Hristos Își trăiește viața Sa prin Duhul Său cel Sfânt. În limba greacă, cuvântul „Duh” (pneuma) înseamnă și „viață”. Cine a primit Duhul Sfânt L-a primit pe Hristos Însuși, dar într-un mod spiritual. „Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui” (Romani 8:9). Prin Duhul Sfânt, Hristos locuiește în noi, transformându-ne viața și dându-ne puterea de a trăi conform voii Lui. „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (1 Corinteni 6:19).
A avea viața lui Isus în noi nu este doar un dar, ci și o chemare la trăirea unei vieți transformate. Aceasta înseamnă că a fi creștin nu este doar o etichetă sau o apartenență religioasă, ci o existență trăită în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Viața primită de la Hristos ne îndeamnă să ne schimbăm inimile, gândirea și faptele. Nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel care ne-a dat viața Sa: „Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:15). Această transformare nu este una teoretică, ci o realitate profundă care schimbă întreaga noastră ființă. Dacă Hristos trăiește în noi, atunci viața noastră reflectă prezența și lucrarea Lui.
A fi creștin înseamnă manifestarea vieții lui Isus în noi. Nu este doar despre a purta un titlu sau a urma un set de reguli religioase, ci despre a reflecta caracterul și natura lui Hristos în fiecare aspect al vieții noastre. Viața lui Isus în noi nu este doar un ideal îndepărtat, ci o realitate prezentă, plină de putere, iubire și har. Este o viață care aduce lumină în întuneric, nădejde în disperare și pace în mijlocul furtunilor vieții. „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29).
Adevărata viață creștină se vede în felul în care iubim, în iertarea pe care o oferim și în slujirea față de ceilalți. „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă aveți dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35). Viața lui Isus în noi nu este o teorie, ci o experiență reală a prezenței Lui. Este atunci când răspundem cu blândețe în fața răului, când alegem să binecuvântăm în loc să blestemăm, când în mijlocul necazurilor ne ridicăm privirea spre cer, știind că suntem ținuți de mâna Sa atotputernică.
Atunci când Isus este viața noastră, valorile noastre se schimbă. Nu mai căutăm gloria omenească, ci slava lui Dumnezeu. Nu mai alergăm după lucruri efemere, ci ne dorim să împlinim voia Sa. Însă a-L avea pe Isus ca viață nu înseamnă doar să-L mărturisim cu vorba, ci să trăim în lumina Lui zi de zi. Să iubim așa cum El a iubit, să iertăm așa cum El a iertat, să slujim cu smerenie, știind că El ne-a dat cel mai mare exemplu. Isus este izvorul puterii noastre, mângâierea în încercări și nădejdea noastră pentru veșnicie. „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5).
Când Isus este viața mea, nu mă mai tem de viitor, pentru că știu că sunt în mâinile Lui. Nu mă mai las doborât de poverile lumii, pentru că El îmi dă odihnă. Nu mai caut aprobarea oamenilor, pentru că știu că sunt acceptat și iubit de El. Viața mea capătă sens, căci trăiesc nu pentru mine, ci pentru El, Cel care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.
Vrei să fii un creștin adevărat? Primește-L pe Isus în viața ta. El este gata să intre și să îți transforme inima chiar acum. Ascultă-I chemarea: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Nu amâna, deschide-I inima astăzi și lasă-L să fie viața ta!
Așadar, cine este viața ta? Dacă Isus nu este viața ta, îți lipsește esențialul. Dacă El este viața ta, atunci ai totul, căci în El găsim lumina, adevărul și dragostea desăvârșită. Fie ca fiecare zi să reflecte această realitate: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21).
