Categories: Cu Dumnezeu în zori Tags:

Lucrarea lui Hristos este lucrarea noastră 

„(…) să vestesc anul de îndurare al DOMNULUI și ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați.” 

Luca 4:18 BTF

„Exemplul Mântuitorului ar trebui să ne inspire ca să depunem eforturi stăruitoare, pline de sacrificiu de sine pentru binele altora. El a venit în lumea aceasta ca un serv neobosit al nevoilor omului. În tot ce a făcut și în tot ce a spus El, se manifesta dragostea pentru neamul omenesc pierdut. El a îmbrăcat divinitatea cu umanitatea, pentru ca să poată sta printre ființele omenești ca una din ele, un părtaș la sărăcia și durerile lor. Ce viață zbuciumată a trăit El! Zi de zi putea fi văzut intrând în locuințele umile, pline de lipsă și întristare, aducându-le nădejde celor deznădăjduiți și pace celor abătuți. Aceasta e lucrarea pe care El cere să o facă poporul Său de astăzi. Umil, îndurător, duios, milos, El a mers din loc în loc, făcând bine, ridicând pe cel zdrobit și mângâind pe cel întristat. Nimeni din cei care veneau la El nu a plecat neajutat. Tuturor le aducea nădejde și bucurie. Oriunde mergea, El aducea binecuvântare. 

Noi ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că atât de puțini dintre membrii bisericii Sale depun eforturi care să se poată compara cât de cât cu eforturile pe care Domnul dorește ca ei să le depună. Oportunitățile pe care El ni le-a dat, făgăduințele pe care El le-a făcut și privilegiile pe care le-a acordat ar trebui să ne inspire cu mult mai mult zel și cu mult mai mult devotament. 

Fiecare persoană care se adaugă bisericii ar trebui să fie încă un mijloc pentru realizarea planului Său de mântuire. Fiecare putere a poporului lui Dumnezeu ar trebui să fie devotată lucrării de aducere la El a multor fii și fiice. În slujba noastră nu trebuie să fie nepăsare și egoism. Orice îndepărtare de tăgăduirea de sine și orice slăbire a efortului plin de râvnă înseamnă tot atât de multă putere dată inamicului.” (Mărturii, vol. 7, p. 221). 

„Cu o asemenea armată de lucrători, cum sunt tinerii noștri, bine pregătiți, cât de curând ar fi dusă în lumea întreagă solia Mântuitorului răstignit, înălțat și care este gata să revină!” (Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 555). 

Apel: Isus ne-a arătat ce înseamnă slujirea adevărată: o viață trăită pentru alții, plină de sacrificiu și compasiune. Această lucrare nu este doar a Lui, ci este și chemarea ta. Ești invitat să continui misiunea Lui pe pământ, să-i mângâi pe cei întristați, să aduci speranță celor care au pierdut-o, și să împlinești nevoile celor din jur. Predă-te în întregime acestei lucrări și lasă-te folosit de Dumnezeu pentru a aduce bucurie și vindecare sufletelor care așteaptă un semn al dragostei Sale. 

Meditează: În ce moduri poți reflecta în viața ta slujirea plină de compasiune a lui Hristos? Care sunt nevoile oamenilor din jurul tău pe care poți să le împlinești? Ce sacrificii personale ești dispus să faci pentru a duce mai departe lucrarea de mântuire? 

Aplică: În rugăciunea ta personală înaintea lui Dumnezeu întreabă-l care este planul Lui concret prin care să ajuți în mod practic persoanele din jurul tău. Poartă în fiecare zi cu tine gândul că poți fi un instrument al lui Dumnezeu pentru a aduce binecuvântare și alinare celor care suferă, fie că e vorba de ajutor material sau de suport emoțional și spiritual. 

ASCULTĂ devoționalul din ziua precedentă: