„Duhul DOMNULUI Dumnezeu este peste Mine, căci DOMNUL M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc celor duși în captivitate libertatea, și prinșilor de război eliberarea;”
Isaia 61:1 VBT
„El umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei ce erau apăsați de Satana. Erau sate întregi unde în nicio casă nu se mai auzea vreun geamăt datorat bolii, pentru că El trecuse prin ele și vindecase toate suferințele. Lucrarea Sa dădea mărturie despre ungerea Sa divină. Dragostea, mila și compasiunea erau manifestate în fiecare act al vieții Sale, inima Sa se deschidea cu multă simpatie fiilor oamenilor. El a luat asupra Sa natura omenească, pentru ca să poată împlini nevoile omului. Oamenii cei mai săraci și cei mai umili nu se temeau să se apropie de El. Chiar și copilașii erau atrași de El. Aceștia simțeau o plăcere deosebită să stea pe genunchii Săi și să privească fața Sa expresivă, blândă și iubitoare.
Isus nu ascundea niciun cuvânt al adevărului, dar totdeauna îl rostea cu iubire. În legăturile Sale cu oamenii, El dădea pe față cel mai atent tact și o atenție profundă și plină de bunătate. El n-a fost niciodată nepoliticos și n-a rostit nici un cuvânt aspru, nefolositor. N-a pricinuit niciodată unui suflet sensibil o durere inutilă. El nu critica slăbiciunea omenească. El a rostit adevărul, dar totdeauna l-a rostit cu iubire. A denunțat fățărnicia, necredința și nedreptatea, dar lacrimile se simțeau în vocea Lui atunci când rostea mustrările Sale tăioase. El a plâns pentru Ierusalim, cetatea pe care o iubea, dar care a refuzat să-L primească pe El, care este calea, adevărul și viața. Ei L-au lepădat pe El, Mântuitorul, dar Domnul le arăta o blândețe plină de compasiune. Viața Sa a fost o viață de renunțare de sine și de o atentă purtare de grijă pentru alții. Orice suflet era prețios în ochii Săi. În timp ce Se purta întotdeauna cu demnitate divină, El Se pleca cu gingășie spre fiecare membru al familiei lui Dumnezeu. Vedea în toți oamenii suflete căzute în păcat, pentru mântuirea cărora El venise. Acesta este caracterul Domnului Hristos, așa cum este descoperit în viața Sa.” (Calea către Hristos, p. 11-12).
Apel: Isus a venit pe acest pământ și pentru tine, cu o inimă plină de dragoste și compasiune. Chiar dacă te-ai îndepărtat de El, te caută, te cheamă și te primește așa cum ești. Cu lacrimi în glas, El îți mustră păcatul nu pentru a te condamna, ci pentru a te chema înapoi la viață. Ești un captiv care are nevoie de eliberare, iar Isus este cel care te poate salva. Adevărul Lui încă mai eliberează și astăzi. Predă-ți viața în mâinile Lui, căci El te așteaptă să te întorci și să găsești adevărata libertate și mântuire în brațele Sale.
Meditează: În ce moduri simți că te-ai îndepărtat de Dumnezeu? Cum răspunzi chemării Lui, chiar și atunci când primești o mustrare, știind că este plină de dragoste? Ce anume te ține captiv și în ce domeniu ai nevoie de eliberarea Lui astăzi?
