„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire, s-a arătat tuturor oamenilor.”
Tit 2:11 VBT
„Isus prezentase cupa binecuvântării înaintea acelora care își închipuiau că sunt «bogați și nu duc lipsă de nimic» (Apocalipsa 3:17), dar ei s-au întors cu dispreț de la darul plin de milă. Acela care crede că are de toate, care gândește că este destul de bun, și este mulțumit cu starea sa, nu caută să devină părtaș al harului și neprihănirii lui Hristos. Mândria nu simte nicio nevoie și astfel ea închide inima în fața lui Hristos și a infinitelor binecuvântări pe care El vine să le dea. În inima unei asemenea persoane nu este loc pentru Isus. Aceia care sunt bogați și cinstiți în ochii lor nu cer în credință și nici nu primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei au impresia să sunt plini și, de aceea, pleacă goi. Aceia care știu că nu se pot mântui nicidecum pe ei înșiși, sau că nu pot săvârși nicio acțiune neprihănită prin ei înșiși, sunt cei ce prețuiesc ajutorul pe care poate să-l dea Hristos. Ei sunt cei săraci în duh, pe care Hristos îi declară a fi binecuvântați.
Pe cel pe care Hristos îl iartă, El îl face mai întâi să se pocăiască și slujba Duhului Sfânt este aceea de a-l convinge de păcat. Aceia ale căror inimi au fost mișcate de Duhul convingător al lui Dumnezeu văd că nu este nimic bun în ei. Ei văd că tot ce au făcut vreodată este amestecat cu iubire de sine și păcat. Ca și bietul vameș, ei stau de o parte, neîndrăznind să-și ridice ochii spre ceruri, și strigă: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul.» (Luca 18:13). Și sunt binecuvântați. Există iertare pentru cel pocăit, pentru că Hristos este « Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii.» (Ioan 1:29 BTF). (…) Toți aceia care au un simțământ al marii lor sărăcii sufletești, care simt că nu au nimic bun în ei înșiși, pot găsi neprihănire și tărie, privind la Isus.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 7)
Apel: „Martorul credincios sfătuiește: «Cumpără de la mine aur încercat în foc, ca să fii bogat; și haine albe, ca să fii îmbrăcat», «și unge-ți ochii cu alifie pentru ochi, ca să vezi». Aurul credinței și al iubirii, hainele albe ale unui caracter fără pată și alifia pentru ochi sau puterea discernământului clar între bine și rău, toate acestea trebuie să le obținem înainte de a putea spera să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Dar aceste comori prețioase nu vor cădea asupra noastră fără un efort din partea noastră. Trebuie să cumpărăm – trebuie să «fim plini de râvnă și să ne pocăim» de starea noastră de «căldicel». Trebuie să fim treji pentru a ne vedea greșelile, pentru a ne căuta păcatele și pentru a le îndepărta de noi.” (Review and Herald, 4 septembrie 1883).
Meditează: Ai fost și tu tentat să te bazezi pe propriile tale merite sau fapte pentru a-ți câștiga mântuirea? Ce înseamnă pentru tine să fii „sărac în duh” și cum poți cultiva această atitudine de smerenie și dependență de Dumnezeu?
Aplică: Astăzi, dedică timp pentru o cercetare de sine profundă ca să descoperi în ce fel se manifestă starea de căldicel în viața ta. Cere-i lui Hristos alifie pentru ochi, haine albe și aur curățit prin foc. Amintește-ți că harul lui Dumnezeu este suficient pentru toate nevoile tale și că mântuirea este un dar pe care poți să-l primești cu bucurie și recunoștință, dacă deschizi ușa ca Mântuitorul să intre în viața ta.
