„Dar răspunzând, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim toată dreptatea [neprihănirea].”
Matei 3:15 VBT
„Isus n-a primit botezul ca o mărturisire a unei vinovății proprii. El S-a identificat pe Sine cu păcătoșii, făcând pașii pe care trebuie să mergem și noi și făcând lucrarea pe care trebuia să o facem și noi. Viața Sa plină de suferință și de răbdare după botez ne este, de asemenea, un exemplu pentru noi.
Îndată ce a ieșit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. În fața Lui se deschidea o eră nouă și însemnată. Acum începea lupta vieții Sale pe o scară mai largă. Cu toate că era Domnul Păcii, venirea Lui trebuia să fie ca străfulgerarea unei săbii. Împărăția pe care venise s-o întemeieze era contrară aceleia dorite de iudei. El, care era temelia ritualurilor și organizării poporului Israel, urma să fie privit ca vrăjmașul și distrugătorul lui. El, care proclamase Legea pe Sinai, urma să fie condamnat ca unul care o calcă. El, care venise să sfărâme puterea lui Satana, urma să fie acuzat ca fiind Beelzebul. Nimeni nu L-a înțeles pe pământ, și în timpul lucrării Lui trebuia să rămână singur. Cât a trăit, nici mama și nici frații Lui nu I-au înțeles lucrarea. Nici chiar ucenicii nu L-au înțeles. El locuise în lumina veșnică, fiind una cu Dumnezeu, dar viața pe pământ trebuia să o ducă în singurătate. (…)
Singur trebuia să urce cărarea, singur trebuia să ducă povara. Asupra Lui, care Își părăsise slava și a acceptat slăbiciunea omenească, urma să apese răscumpărarea lumii. El a văzut și a simțit totul, dar ținta Lui a rămas neclintită. De brațul Lui depindea salvarea neamului omenesc decăzut și El a întins mâna ca să prindă mâna Iubirii atotputernice.” (Hristos Lumina lumii, p. 111).
„Isus ar fi putut rămâne alături de Tatăl. Ar fi putut păstra gloria cerească și închinarea îngerilor. Dar El a ales să dea înapoi sceptrul în mâinile Tatălui și să coboare de pe tronul universului, ca să poată aduce lumină celor cuprinși de întuneric și viață celor ce pier.” (Hristos Lumina lumii, p. 23).
Apel: Isus a ales să împlinească toată neprihănirea, identificându-se cu tine și deschizând calea pentru mântuirea ta. El a lăsat în urmă slava cerului pentru a trăi printre noi, asumându-și singurătatea și suferința, pentru ca tu să poți avea viață. Această dragoste și acest sacrificiu nemărginit cer un răspuns din partea ta. Ești chemat să urmezi exemplul Său, să îți dedici viața împlinirii voii lui Dumnezeu și să accepți neprihănirea Sa în viața ta. Vei răspunde chemării Sale?
Meditează: Ce înseamnă pentru tine că Isus a ales să împlinească toată dreptatea, deși nu avea păcat? Ce gânduri și sentimente îți trezește sacrificiul Său și decizia de a părăsi slava cerului pentru a trăi o viață de suferință pe pământ pentru omul păcătos? În ce moduri poți să urmezi exemplul Său de sacrificiu și devotament față de voia lui Dumnezeu?
Aplică: Gândește-te la modul în care poți să împlinești voia lui Dumnezeu în viața ta de zi cu zi. Hristos s-a identificat cu tine pentru ca acum tu să alegi să te identifici cu El prin ascultare și credință, indiferent de circumstanțele vieții tale. Identifică pașii pe care i-a făcut Hristos atunci când a fost pe pământ și urmează-i și tu. Caută să răspândești lumina și dragostea Lui în jurul tău, chiar și atunci când acest lucru cere sacrificii personale. În rugăciune, cere puterea de a rămâne neclintit în fața provocărilor, așa cum a făcut Hristos, și dedică-ți viața pentru a-L sluji pe El și pe cei din jurul tău.
