„Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, Tu ai făcut cerul și pământul prin marea Ta putere și prin brațul Tău întins și nimic nu este prea greu pentru Tine.”
Ieremia 32:17 BTF
„Când a ieșit din mâna Creatorului său, pământul era deosebit de frumos. Suprafața sa era variat dispusă, cu munți, dealuri și câmpii, intersectate din loc în loc de râuri mari și lacuri încântătoare; dar dealurile și munții nu erau prăpăstioși și accidentați, plini de coborâșuri amețitoare și abisuri înspăimântătoare, așa cum sunt astăzi; vârfurile ascuțite și inegale ale munților pământului erau îngropate sub pământul roditor, care făcea ca pretutindeni să crească o vegetație luxuriantă. Nu existau mlaștini nesănătoase sau pământuri aride. Boschete pline de farmec și flori delicate se înfățișau ochilor în orice parte ai fi privit. Înălțimile erau acoperite de copaci mult mai falnici decât cei care există astăzi. Aerul era curat și sănătos, nepoluat de miasme otrăvitoare. Întreaga priveliște întrecea în frumusețe chiar și grădina cea mai bogat ornamentată a celui mai de seamă palat. Oștile cerești priveau scena cu încântare și se bucurau la vederea minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu.
După ce pământul, cu bogăția vieții animale și vegetale, a fost adus la existență, omul, coroana lucrării Creatorului, pentru care a fost făcut pământul în toată frumusețea lui, a fost adus și el în prim planul acțiunii divine. (…) Aici este prezentată în mod clar originea neamului omenesc; iar raportul divin este așa de clar prezentat, încât nu lasă nicio posibilitate de a se trage concluzii greșite. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Nu este nicio taină în aceasta. Nu există niciun temei pentru a presupune că omul a evoluat printr-un mod lent de dezvoltare, de la formele inferioare de viață animală sau vegetală. O astfel de învățătură înjosește marea lucrare a Creatorului, coborând-o la nivelul îngust al concepțiilor pământești. Oamenii sunt atât de porniți să-L excludă pe Dumnezeu de la suveranitatea Universului, încât ei au înjosit omul, jefuindu-l de demnitatea originii sale. Dumnezeu, care a așezat lumile înstelate în înălțime și a colorat cu o măiestrită delicatețe florile de pe câmp, care a umplut cerul și pământul cu minunățiile puterii Sale, atunci când a sosit timpul să încoroneze glorioasa Sa lucrare, să așeze în mijlocul ei pe cineva care să stea ca un stăpân al acestui minunat pământ, n-a dat greș în a crea o ființă vrednică de mâinile care i-au dat viață. Genealogia neamului nostru omenesc, așa cum ne este dată prin inspirație, ne duce înapoi la originea sa, nu la o linie de germeni, moluște și patrupede în dezvoltare, ci la Marele Creator. Deși format din țărână, Adam a fost «fiul lui Dumnezeu». (Patriarhi și profeți, p. 44).
Apel: Dumnezeul care a creat cerul și pământul, cu toată splendoarea și perfecțiunea lor, este același Dumnezeu care a promis că nimic nu este prea greu pentru El. Fie că te confrunți cu provocări imposibile sau cu întrebări fără răspuns, adu-ți aminte că El este puternic și suveran. Încrede-te în puterea Sa, căci El este mai mult decât capabil să lucreze și în viața ta!
Meditează: Ce înseamnă pentru tine faptul că Dumnezeu, care a creat întregul univers prin cuvântul Său, a pus cea mai mare valoare pe om, coroana creației Sale. Ce impact ar trebui să aibă această realitate asupra încrederii tale în planul Său pentru viața ta? Cum îți influențează acest aspect imaginea de sine și relația cu Creatorul?
Aplică: Scrie pe o foaie de hârtie o situație sau o problemă care ți se pare imposibil de rezolvat. Apoi, în rugăciune, predă această problemă lui Dumnezeu, declarând că nimic nu este prea greu pentru El. Meditează asupra creației perfecte a lui Dumnezeu și notează cel puțin un lucru care te inspiră cu privire la măreția Sa. Amintește-i astăzi cuiva care trece printr-o perioadă dificilă că Dumnezeu este puternic și iubitor, împărtășindu-i versetul din Ieremia 32:17.
ASCULTĂ devoționalul din ziua precedentă:
