„La Domnul Dumnezeul nostru însă se află îndurarea și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui!”
Daniel 9:9 VBT
„Nu priviți la oameni și nici nu vă puneți nădejdea în ei, considerând că sunt infailibili, ci priviți mereu numai la Isus. Nu spuneți nimic care va arunca un reproș asupra credinței voastre. Mărturisiți-vă păcatele ascunse numai lui Dumnezeu. Lăsați ca inimile voastre rătăcitoare să se întoarcă la El, care știe exact și în mod desăvârșit cum să trateze cazul vostru.
Dacă v-ați purtat cum nu se cuvine cu semenul vostru, recunoașteți-vă păcatul și faceți roade vrednice de lucrul acesta, restituind ceea ce trebuie. Apoi cereți binecuvântarea. Veniți la Dumnezeu așa cum sunteți și lăsați ca El să vă vindece toate slăbiciunile. Aduceți cazul vostru înaintea tronului harului; lăsați ca lucrarea aceasta să fie o lucrare completă, deplină. Fiți sinceri în relațiile voastre cu Dumnezeu și cu voi înșivă. Dacă veniți la El cu o inimă smerită, El vă va da biruință. Apoi puteți să dați o mărturie plăcută a libertății, aducând laude Lui, Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu va înțelege sau judeca greșit. Semenii voștri nu vă pot absolvi de păcat sau curăți de nelegiuire. Isus este singurul care vă poate da pacea. El vă iubește și S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Sa mare, plină de iubire, poate «să simtă compasiune față de neputințele noastre» (Evrei 4:15 BTF).
Ce păcate sunt oare prea mari ca El să nu le poată ierta? Ce suflet este așa de întunecat și apăsat de păcat, ca El să nu-l poată mântui? El este binevoitor, nu caută merite la noi, ci, datorită bunătății Lui nemărginite, ne vindecă de rătăcirile noastre și ne iubește necondiționat, și aceasta «pe când eram noi încă păcătoși». El este «încet la mânie și plin de bunătate». Are o «îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință».” (Mărturii, vol. 5, p. 649).
„Mărturisiți-vă păcatele lui Dumnezeu, singurul care le poate ierta, și mărturisiți-vă greșelile unii altora.” (Mărturii, vol. 5, p. 639).
Apel: Vino la Dumnezeu cu toată sinceritatea inimii tale, recunoscându-ți nevoia profundă de iertare și vindecare. Nu te încrede în oameni pentru a-ți găsi pacea sufletului, ci privește mereu la Isus, singurul care te poate absolvi de păcate. El te iubește necondiționat și este gata să te primească așa cum ești. Nu există păcat prea mare pe care El să nu-l poată ierta, nici suflet atât de întunecat încât să nu poată fi mântuit. Prin harul Său, poți găsi adevărata libertate și pace.
Meditează: Când te gândești la păcatele tale, simți că sunt prea mari pentru a fi iertate? Te vezi un păcătos prea mare sau care a ajuns prea departe de Dumnezeu? Cum îți poate schimba înțelegerea faptului că Isus a murit pentru tine pe când erai păcătos, percepție cu privire la puterea nelimitată a iertării lui Dumnezeu?
