1. Introducere
Paștele de astăzi este cunoscut prin iepurașii, ouăle colorate, cozonacii și întoarcerea primăverii. Dar de unde provine, care sunt originile Paștelui?
Paștele este considerat pe scară largă, drept o sărbătoare creștină (o zi sfântă) în întreaga lume, păstrată ca celebrare a învierii lui Hristos, dar are această sărbătoare rădăcinile în Scriptură? Puțini oameni își dau seama că Paștele, așa cum este sărbătorit astăzi, nu este cu adevărat despre învierea lui Hristos.
Termenul de „paște” provine din cuvântul grecesc pascha care își are originea în termenul ebraic pesah. În limba română termenul acesta s-a păstrat, însă în alte limbi cum ar fi engleza sau germana, Paștele se numește Easter, respectiv Oster, cuvinte care nu își au rădăcina în limbile biblice. Acest aspect este important pentru ne va ajuta să descoperim, pe parcursul următoarelor articole, originile Paștelui și că ceea ce se practică astăzi se încadrează în limbajul înțeleptului împărat Solomon: „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9)
Desigur că în Scripturi găsim referire la Paște. Evreii până la momentul distrugerii Ierusalimului au ținut Paștele exact așa cum a fost prescris direct de Dumnezeu. Isus și ucenicii săi au ținut Paștele, iar Isus a murit în timpul sărbătorii Paștelui, dar Paștele biblic nu este același lucru cu Paștele de astăzi (eng. easter).
Așadar, de ce lumea sărbătorește răstignirea, moartea și învierea lui Isus în asociere cu elemente care nu se găsesc în Biblie, în timp ce ignoră conceptul de Paște, așa cum este regăsit în mod repetat în Biblie? Te invităm să descoperi lucruri care te vor surprinde, intriga și sperăm că îți vor schimba perspectiva cu privire la acest eveniment atât de important pentru lumea întreagă
2. Paștele – semnificații
Să începem cu această întrebare: care era scopul principal al Paștelui?
„Paștele fusese rânduit ca amintire a eliberării lui Israel din robia egipteană. Dumnezeu dăduse îndrumarea ca, în fiecare an, atunci când copiii întrebau ce înseamnă aceste lucruri, să li se povestească din nou cele întâmplate. În felul acesta, minunata eliberare urma să se păstreze vie în amintirea tuturor. Orânduirea Cinei Domnului a fost dată pentru a comemora marea eliberare săvârșită prin moartea Domnului Hristos. Această orânduire trebuie să se serbeze până la a doua Sa venire în slavă și putere. Ea este mijlocul prin care putem păstra mereu în minte marea Lui lucrare, făcută pentru noi.”
Hristos Lumina Lumii, p. 652.
A doua întrebare ar fi: Care este mesajul central al Paștelui?
„Paștele trebuia să fie atât un act comemorativ, cât și un act preînchipuitor, care să arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci și înainte, la marea eliberare pe care Isus Hristos avea s-o aducă la îndeplinire în eliberarea poporului Său din sclavia păcatului. Mielul de jertfă Îl reprezintă pe „Mielul lui Dumnezeu”, în care este unica noastră nădejde de mântuire. Apostolul spune: „Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7.) Nu a fost de ajuns ca mielul pascal să fie junghiat; ci sângele lui trebuia să fie stropit pe stâlpii ușii; tot astfel este nevoie ca meritele sângelui lui Hristos să fie aplicate sufletului. Noi trebuie să credem nu numai că El a murit pentru lume, ci că a murit pentru fiecare dintre noi, în mod individual. Noi trebuie să ne însușim meritele jertfei ispășitoare.”
Patriarhi și profeți, p. 277.
Ce ne învață Sfintele Scripturi?
„Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.”
Exod 12:5-6
Părinților li se cerea să-i învețe pe copii motivul sărbătoririi Paștelui:
„Și când vă vor întreba copiii voștri: «Ce înseamnă obiceiul acesta?» să răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.»”
Exod 12:26-27
„Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi (din ebr. pesah – a trece peste, eng. passover), așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. Și pomenirea acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri.”
(Exod 12:13-14)
Paștele a fost dat ca o rânduială veșnică la o anumită dată specifică.
Observați principalele puncte care reprezintă aspecte distincte față de sărbătorirea „Paștelui” de astăzi, care are un accent singular pentru lumea creștină, și anume, în esență, doar „ziua învierii” (împreună cu cozonaci, iepurași și ouă), în comparație cu întregul motiv pentru care a prescris Dumnezeu Paștele:
- Sacrificiul Mielului – Isus, Mielul lui Dumnezeu, care își dă viața pentru omenire.
- Sângele Mielului – Sângele ispășitor al lui Isus este cel care salvează un păcătos de păcatele lui. Fără vărsare de sânge, nu există iertarea păcatului (Evrei 9:22).
- Dumnezeu își eliberează poporul – prin Isus poporul lui Dumnezeu este salvat din această lume căzută și chiar din moarte.
- Promisiunea revenirii Mântuitorului – Oamenii nu sunt mântuiți prin sângele caprelor și al mieilor, ci prin sângele lui Isus. Întregul eveniment de Paște trebuia să arate înainte spre Mântuitorul care urma să vină.
În următorul articol vom aborda motivul pentru care creștinii au ajuns să sărbătorească Paștele doar într-o zi de duminică și în niciun caz la data specifică din Biblie.
