Categories: Biblie Tags:

Învierea în ziua de duminică?

De unde a venit ideea că sărbătoarea învierii trebuia să aibă loc exclusiv în ziua de duminică? A fost o invenție a liderilor Bisericii, bazându-se pe anumite elemente păgâne, încorporând în felul acesta tradiții îmbrăcate sub formă de închinare creștină.

Paștele, în această formă, a fost introdus în creștinism în timpul împăratului roman Constantin, la Sinodul de la Niceea din 325 d.Hr.

Din dorința de a uni doctrina creștină în întreaga lume, Conciliul a mandatat cum să fie respectat Paștele, precum și alte practici creștine curente, cum ar fi închinarea în ziua de duminică. Astfel, au fost conferite Paștelui elemente de origine păgână care nu au fost asociate cu creștinismul înainte de acest punct.

Conciliul ecumenic de la Niceea – 325 d.Hr.

„În anul 325 d.Hr., împăratul Constantin, care a favorizat creștinismul, a convocat o adunare a liderilor creștini pentru a rezolva disputele importante la Sinodul de la Niceea… Acest conciliu… a hotărât ca Paștele să fie fixat duminica, dar nu în ziua de 14 Nisan [data biblică anuală a Paștelui]. Ca urmare, Paștele este sărbătorit acum în prima duminică după prima lună plină a echinocțiului de primăvară.”

Enciclopedia Britanică

Școala Alexandrină a furnizat creștinismului o influență care a deturnat creștinismul autentic atât în ceea ce privește raportarea la textul sacru (prin misticism, alegorie etc), cât și în privința practicilor din cadrul închinării.

„Conciliul de la Niceea, 325 d.Hr., a decretat că [sărbătoarea] ar trebui să fie duminica, dar nu a stabilit în care duminica anume. A fost lăsat la latitudinea episcopului Alexandriei să hotărască, întrucât acel oraș era considerat drept autoritate în chestiuni astronomice și el urma să comunice rezultatul hotărârii sale celorlalți episcopi.”

The Conversation

La Sinodul de la Niceea din 325 d.Hr., Paștele a fost stabilit să fie ținut în prima duminică după prima lună plină după echinocțiul de primăvară. Aceasta nu este nimic altceva decât închinarea la astre, despre care Dumnezeu ne avertizează în mod special (Deuteronomul 17:3), și acesta este motivul pentru care data Paștelui se schimbă în fiecare an.

Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ți ochii spre cer și văzând soarele, luna și stelele, toată oștirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor și să le slujești, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut și le-a împărțit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Deuteronomul 4:19

Dacă sărbătorirea Paștelui din lumea creștină ar avea într-adevăr ceva de-a face cu ziua reală a învierii lui Hristos, aceasta ar fi aplicată la dată exactă a fiecărui an. Altfel, ar fi ca și cum aș spune că m-am născut pe 1 martie, dar în fiecare an sărbătoresc într-o zi diferită în funcție de ciclurile lunii. Sună cam ciudat, nu-i așa? Dar așa vede lumea creștină învierea Mântuitorului nostru, grație Romei păgâne.

Versetul din Marcu 7:13 se adresează în mod direct puterii romane: „Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!”

Această problemă a fost înțeleasă clar la început în America, unde protestanții erau foarte conștienți cine a inventat astfel de „zile sfinte”, precum ar fi Paștele și omologul său de iarnă, Crăciunul:

„În America de la început, sărbătoarea de Paște era mult mai populară în rândul catolicilor decât al protestanților. De exemplu, puritanii din Noua Anglie considerau atât Paștele, cât și Crăciunul ca fiind prea afectate de influențe necreștine [adică păgâne] pentru a fi putea fi sărbătorite.”

The Conversation

Este adevărat că Domnul Isus Hristos a înviat în dimineața primei zile a săptămânii (duminica), însă acesta a fost doar un pretext pentru a justifica obiceiul deja împământenit de a serba această zi. Motivul real pentru care a fost aleasă ziua de duminică este faptul că aceasta era Ziua Soarelui (Dies Solis), o zi de închinare păgână larg acceptată pe teritoriul Imperiului Roman, a cărui origine este atât de îndepărtată ca însăși Babilonul. Enciclopedia Britanică ne spune că:

„Împăratul roman Constantin I (decedat în 337), convertit la creștinism, a introdus prima legislație civilă privind duminica în 321, când a decretat că toate lucrările ar trebui să înceteze în acea zi, cu excepția faptului că fermierii puteau lucra dacă era necesar. Această lege, menită să ofere timp pentru închinare, a fost urmată mai târziu în același secol și în secolele următoare de restricții suplimentare privind activitățile duminicale.”

Sunday | day of week | Britannica

În timp ce bisericile din Asia Mică și Ierusalim sărbătoreau Paștele odată cu poporul iudeu, adică pe 14 Nisan (aviv), indiferent în ce zi a săptămânii, bisericile de sub influența alexandrină și romană se depărtau tot mai mult de evrei sărbătorind într-o zi de duminică. Acest lucru s-a tranformat în cele din urmă într-o dispută eclesiastică, pe care Împăratul Constantin a dorit să o rezolve. Rezultatul a fost că ziua preferată pentru sărbătoare a fost varianta Romei. Astfel prin sinoade și concilii a fost condamnată practica bisericilor creștine care favorizau varianta bazată pe regulile Scripturii. De asemenea, creștinismul roman a manifestat ură față de evrei în general, disprețuindu-i, ceea ce a determinat ca depărtarea de aceștia să fie și mai hotărâtă. Iată ce a scris împăratul Constantin episcopilor:

S-a hotărât, prin judecata unită a tuturor celor prezenți, că această sărbătoare ar trebui să fie ținută de toți, indiferent de locație, în aceeași zi. Căci ce poate fi mai potrivit sau mai onorabil pentru noi decât ca această sărbătoare, de la care obținem nădejdea noastră pentru nemurire, să fie ținută absolut de toți în același timp, după o rânduială și un aranjament stabilit? Și mai întâi de toate, ni s-a părut un lucru nevrednic ca la sărbătorirea acestei preasfinte sărbători să urmăm practica evreilor, care și-au pângărit mâinile cu nelegiuire, cu un păcat enorm și, de aceea, sunt chinuiți pe drept de orbire sufletească. Căci stă în puterea noastră, dacă renunțăm la obiceiul lor, să prelungim respectarea cuvenită a acestei rânduieli pentru veacurile viitoare, printr-o rânduială mai adevărată, pe care am păstrat-o din ziua patimilor și până în prezent. Să nu avem, deci, nimic în comun cu detestabila mulțime evreiască; căci noi am primit de la Mântuitorul nostru altfel. O cale deopotrivă legitimă și onorabilă este deschisă pentru religia noastră cea sfântă. Iubiți frați, să adoptăm cu un consimțământ această cale și să ne retragem de la orice participare la josnicia lor…

Philip Schaff; Henry Wace (eds.). Life of Constantine. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series. Vol. 1

Iată deci care este motivul adevărat pentru care Biserica creștină de astăzi ține sărbătoarea Paștelui într-o altă dată decât ceea ce spune Scriptura. În articolul următor vom intra în și mai multe detalii legate de modul în care creștinismul a fost amestecat cu păgânismul. Până atunci îți sugerăm următorul material video: De unde ai lumina?

Librăria este închisă sâmbăta, de la apus la apus. Reveniți mai târziu!