„Căci rele fără număr m-au înconjurat, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele, de nu pot să le mai privesc. Sunt mai multe decât perii capului meu: de aceea mi se înmoaie inima. Binevoiește, DOAMNE, și scapă-mă! DOAMNE, vino degrabă în ajutorul meu!”

Psalmii 40:12-13 VBT

„În decursul generațiilor care au venit, necredincioșii au arătat spre caracterul lui David, care purta această pată neagră, și au strigat biruitori și în batjocură: «Iată omul după inima lui Dumnezeu!» În felul acesta a fost aruncată ocară asupra religiei, Dumnezeu și Cuvântul Său au fost huliți, suflete s-au împietrit în necredință și mulți, sub mantaua evlaviei, au devenit îndrăzneți în păcat.

Dar istoria vieții lui David nu este o scuză pentru păcat. El a fost numit om după inima lui Dumnezeu cât timp a umblat după sfatul lui Dumnezeu. Când a păcătuit, lucrul acesta a încetat să mai fie adevărat până ce s-a întors la Domnul prin pocăință. (…) Cu toate că s-a pocăit de păcatul lui și a fost iertat și primit de Domnul, David a cules roadele aducătoare de ruină ale seminței semănate de el. Pedepsele venite asupra lui și asupra casei lui mărturisesc cât de respingător este păcatul pentru Dumnezeu. (…)

Dumnezeu voia ca istoria căderii lui David să servească drept avertizare, ca nici chiar aceia pe care El i-a binecuvântat și favorizat foarte mult să nu se simtă în siguranță și să neglijeze rugăciunea și vegherea. Și așa a și fost cu aceia care, în umilință, au căutat să învețe lecția pe care Dumnezeu vrea să o dea. Generație după generație, mii de oameni au ajuns în felul acesta să-și dea seama de primejdia în care se aflau și ei față de puterea ispititorului. (…) Pocăința lui David a fost sinceră și profundă. El n-a căutat să-și acopere crima. Rugăciunea lui nu era inspirată de dorința de a scăpa de pedepsele cu care era amenințat. Dar a văzut grozăvia păcatului său împotriva lui Dumnezeu, a văzut cât de murdar îi era sufletul și îi era scârbă de păcatul său. El nu se ruga numai pentru a i se ierta păcatul, ci și pentru a avea o inimă curată. David n-a părăsit lupta cuprins de disperare. În făgăduințele lui Dumnezeu pentru păcătosul pocăit, el a văzut dovada iertării și primirii sale.” (Patriarhi și Profeți, p. 722-725).

Apel: În istoria pocăinței lui David găsim atât o mustrare, cât și o încurajare. Povestea lui ne amintește că nimeni nu este prea mare sau prea bun pentru a nu cădea în păcat, dar și că nimeni nu este prea pierdut pentru a nu fi primit și iertat de Dumnezeu prin pocăință sinceră. Astăzi, Dumnezeu te cheamă să te întorci la El cu inima deschisă și sinceră, recunoscând păcatele tale și căutând iertarea și curăția pe care El le oferă, indiferent de cât de înaltă este poziția ta și cât de jos ai ajuns.

Meditează: Multor oameni le pare rău de greșelile pe care le-au făcut doar din cauză că deplâng consecințele de care au parte? Cum a primit David urmările acțiunilor sale? Ce anume îți comunică experiența lui, despre adevărata motivație a pocăinței și modul în care ar trebui să te raportezi la consecințele pe care trebuie să le suporți?

Aplică: Nu te lăsa descurajat de păcatele tale sau de greșelile din trecut. Învață din ele și folosește-le ca o ocazie de creștere spirituală și de întărire a relației tale cu Dumnezeu. Perseverează în lupta împotriva păcatului și caută să trăiești o viață de consacrare și sfințenie înaintea Lui, știind că El este plin de îndurare și milă, gata să ofere iertare și să restaureze pe cei ce se întorc la El cu inimă sinceră și pocăită.