„Dumnezeu Și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse în Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu. I-a fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute verigă după verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui Dumnezeu. A văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul sacru al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă.” Ellen White, Scrieri Timpurii, 229 (mai multe detalii importante despre începuturile lui William Miller de a studia Biblia vezi capitolul 18 din Tragedia Veacurilor)

William Miller: „M-am hotărât să-mi las deoparte toate presupozițiile, să compar minuțios Scriptura cu Scriptura și să continui studiul ei într-un mod regulat și metodic. Am început cu Geneza și am citit verset cu verset, înaintând nu mai repede ca înțelesul acelor câteva pasaje să fie astfel desfășurat încât să mă lase liber de vreo dificultate în privința a ceva mistic sau contradictoriu. Ori de câte ori găseam ceva obscur, practica mea era să-l compar cu toate pasajele colaterale; și, cu ajutorul lui Cruden, am examinat toate textele Scripturii în care s-au găsit oricare dintre cuvintele proeminente conținute în orice porțiune obscură. Apoi, lăsând ca fiecare cuvânt să aibă propria legătura adecvată asupra subiectului textului, dacă viziunea mea despre acesta se armoniza cu fiecare pasaj colateral din Biblie, înceta să mai fie o dificultate. În acest fel, am efectuat studiul Bibliei, în prima mea citire a ei, timp de aproximativ doi ani și am fost pe deplin mulțumit de faptul că ea este propriul său interpret. Am constatat că, printr-o comparație a Scripturii cu istoria, toate profețiile, în măsura în care au fost împlinite, au fost împlinite literal; că toate diferitele simboluri, metafore, parabole, similitudini etc. ale Bibliei au fost fie explicate în contextul lor imediat, fie termenii în care au fost exprimați au fost definiți în alte porțiuni ale Cuvântului; și, atunci când este explicat, trebuie înțelese literal în conformitate cu o astfel de explicație. Am fost astfel satisfăcut că Biblia este un sistem de adevăruri revelate.”

„Cei care sunt angajați în proclamarea mesajului celui de-al treilea înger cercetează Scripturile după același plan pe care l-a adoptat William Miller. În cartea intitulată „Views of the Prophecies and Prophetic Chronology”, Miller enumeră următoarele reguli simple dar inteligente și importante pentru studierea și interpretarea Bibliei…; în studierea de către noi a Bibliei vom face bine urmând aceste principii stabilite.” {RH November 25, 1884, par. 25}

1. 1. Fiecare cuvânt trebuie să aibă o greutate corespunzătoare asupra subiectului prezentat în Biblie. Matei 5:18 (extra: Apoc. 22:18-19,Matei 4:4 , Deut 4:2, Prov 30:5-6, Romani 15:4, 1 Cor 10:11-12).
   2. Toată Scriptura este necesară şi poate să fie înţeleasă printr-o cercetare şi aplicare atentă. 2 Timotei 3,15-17 (extra: 1 Ioan 1:1-3, Fapte 20:27)
   3. Nimic din ce este descoperit în Scriptură nu poate şi nu va fi ascuns de aceia care se roagă cu credință, fără să șovăie. Deuteronom 29:29; Matei 10:26-27; 1 Corinteni 2:10; Filipeni 3:15; Isaia 14:11; Matei 21:22; Ioan 14:13-14; Iacov 1:5-6; 1 Ioan 5:13-15.
   4. Pentru a înţelege doctrina, puneţi laolaltă toate pasajele din Scriptură ce tratează subiectul pe care doriţi să-l cunoaşteţi, iar apoi lăsaţi ca fiecare cuvânt să aibă influenţa lui corespunzătoare şi, dacă puteţi să vă formaţi teoria fără nicio contradicţie, nu puteţi să greşiţi. Isaia 28:7-29; 35:8; Proverbe 19:27; Luca 24:27,44-45; Romani 16:26; Iacov 5:19,29.
   5. Scriptura trebuie să fie propriul interpret, deoarece este o regulă în ea însăşi. Dacă depind de un învăţător care să mi-o prezinte, iar el ar trebui să bănuiască semnificaţia ei, sau doreşte să o interpreteze pe baza crezului lui sectar, ori pentru a fi considerat înţelept, atunci bănuiala lui, dorinţa, crezul sau înţelepciunea lui vor fi regula mea, şi nu Biblia. Psalmi 19:7-11; 119:97-105; Matei 23:8-10; 1 Corinteni 2:12-16; Ezechiel 34:18-19; Luca 11:52; Maleahi 2:7-8.
   6. Dumnezeu a descoperit lucrurile care vor veni, prin viziuni, simboluri şi parabole şi, în felul acesta, aceleaşi lucruri sunt descoperite adesea, din nou şi din nou, prin diferite viziuni, sau în diferite simboluri şi parabole. Dacă doriţi să le înţelegeţi, trebuie să le puneți pe toate laolaltă. Psalmi 89:19; Osea 12:10; Habacuc 2:2; Fapte 2:17; 1 Corinteni 10:6; Evrei 9:9,24; Psalmi 78:2; Matei 13:13,34; Geneza 41:1-32; Daniel 2:7,8; Fapte 10:9-16.
   7. Întotdeauna se precizează când e vorba despre o viziune. 2 Corinteni 12,1.
   8. Simbolurile au întotdeauna o semnificaţie simbolică şi sunt folosite mai mult în profeţii pentru a reprezenta lucruri, date şi evenimente viitore, cum ar fi munţii care semnifică guvernele, fiarele care semnifică împărăţiile, apele care semnifică popoarele, sfeşnicul care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, ziua care semnifică un an. Daniel 2:35,44; 7:8,17; Apocalipsa 17:1,15; Psalmi 119:105; Ezechiel 4:6.
   9. Parabolele sunt folosite spre a ilustra subiectele şi trebuie să fie explicate în aceeaşi modalitate ca simbolurile, în raport cu subiectul şi cu Biblia. Marcu 4:13.
   10. Simbolurile au uneori două sau mai multe semnificaţii diferite, după cum ziua este folosită în sens figurat pentru a reprezenta trei perioade diferite. Eclesiastul 7:14. Dacă este pus într-un context corect, simbolul se va armoniza cu Biblia şi va avea o semnificaţie corectă. Altfel, nu va avea o semnificaţie corectă. Ezechiel 4,6; 2 Petru 3,8. Exemplu „ziua” poate avea sens a) nedefinit; b) definit, o zi pentru un an sau o zi pentru o mie de ani.
   11. Cum să ştii când un cuvânt este folosit în sens figurat? Dacă are o semnificaţie logică aşa cum este prezentat, şi nu calcă legile simple ale naturii, atunci trebuie să fie înţeles literal, dacă nu, trebuie să fie înţeles figurat. Apocalipsa 12,1-2; 17,3-7.
   12. Pentru a cunoaşte semnificaţia adevărată a simbolurilor, urmăriţi cuvântul figurat pe parcursul Bibliei şi, acolo unde îi găsiţi explicaţia, aplicaţi-o şi, dacă are un sens logic, nu mai trebuie să căutaţi, dacă nu, căutaţi din nou.
   13. Pentru a şti dacă avem un eveniment istoric adevărat ca împlinire a unei profeţii, dacă găsiţi că fiecare cuvânt al profeţiei (după ce simbolurile au fost înţelese) este împlinit literal, atunci puteţi să ştiţi că evenimentul istoric este cel adevărat. Totuşi, dacă un cuvânt este lipsit de împlinire, atunci trebuie să căutaţi un alt eveniment, sau să aşteptaţi împlinirea lui viitoare. Dumnezeu are grijă ca istoria şi profeţia să se potrivească, aşa încât adevăraţii copii ai Săi să nu fie făcuţi de ruşine niciodată. Psalmi 22,5; Isaia 14,17-19; 1 Petru 2,6; Apocalipsa 17,17; Fapte 3,18.
   14. Regula cea mai importantă dintre toate este că trebuie să aveţi credinţă. Trebuie să fie o credinţă care cere sacrificiu şi, dacă este pusă la încercare, va renunţa la obiectul cel mai drag de pe pământ, la lume şi la toate dorinţele ei, la propria persoană, stil de viaţă, ocupaţie, prieteni, pretenţii, comoditate şi onoruri lumeşti. Dacă vreuna dintre acestea ar împiedica încrederea noastră în vreo parte a Cuvântului lui Dumnezeu, va arăta că credinţa noastră este zadarnică. De asemenea, nu vom putea să credem niciodată, atâta vreme cât unul dintre aceste motive încă pândeşte în inima noastră. Trebuie să credem că Dumnezeu nu Îşi va călca niciodată cuvântul. Putem să avem încredere că Acela care observă vrabia şi numără firele de păr din capul nostru va păzi traducerea propriului Cuvânt şi va pune o barieră în jurul acestui Cuvânt, împiedicându-i să se îndepărteze de adevăr pe aceia care cred sincer în Dumnezeu şi îşi pun o încredere necondiţionată în Cuvântul Său, chiar dacă nu înţeleg limba ebraică şi greacă.

Acestea sunt câteva dintre regulile cele mai importante pe care le-am găsit în Cuvântul lui Dumnezeu şi pe care Cuvântul mi le-a garantat spre a le adopta şi a le urma, ca să am un sistem de interpretare şi un echilibru. Dacă nu sunt foarte amăgit procedând aşa, eu am găsit că Biblia, ca întreg, este una dintre cărţile cele mai simple, clare şi inteligibile care au fost scrise vreodată, conţinând în ea însăşi dovada originii ei divine şi înţelegerea deplină a întregii cunoaşteri pe care inima noastră ar putea să dorească să o cunoască, sau de care să se bucure. Am descoperit-o ca fiind o comoară pe care lumea nu poate să o cumpere. Ea ne dă o pace liniştită în credinţă şi o speranţă neclintită în viitor. Ea susţine sufletul în situaţii potrivnice şi ne învaţă să fim umili în prosperitate. Ea ne pregăteşte să iubim şi să le facem bine altora, precum şi să ne dăm seama de valoarea sufletului. Ea ne face să fim îndrăzneţi şi curajoşi pentru adevăr şi ne întăreşte braţul spre a se împotrivi ideilor false. Ea ne dă o armă puternică pentru a doborî necredinţa şi ne descoperă singurul antidot pentru păcat. Ea ne învaţă cum va fi învinsă moartea şi cum vor fi sfărâmate legăturile mormântului. Ea ne vorbeşte despre evenimentele viitoare şi ne arată pregătirea de care avem nevoie pentru a le întâmpina. Ea ne dă ocazia de a conversa cu Împăratul împăraţilor şi ne descoperă codul de legi cel mai bun care a fost adoptat vreodată.

Aceasta este doar o imagine slabă cu privire la valoarea ei, şi totuşi cât de multe suflete pieritoare o neglijează, sau, la fel de rău, o tratează ca pe o taină ascunsă ce nu poate să fie cunoscută. Oh, dragul meu cititor, fă din ea studiul tău principal. Încearcă şi vei găsi că este tot ce am spus eu. Da, asemenea împărătesei din Seba, vei declara că nu ţi s-a spus nici jumătate. Teologia prezentată în şcolile noastre a fost întemeiată întotdeauna pe un crez sectar. Poate că reuşeşte să ia o minte goală şi să întipărească în ea acest fel de teologie, dar va sfârşi întotdeauna în bigotism. O minte liberă nu va fi mulţumită niciodată cu părerile altora. Dacă aş fi un profesor de teologie pentru tineri, aş căuta mai întâi să cunosc capacitatea şi mintea lor. Dacă acestea ar fi bune, i-aş face să cerceteze Biblia pentru ei înşişi şi i-aş trimite liberi să facă bine lumii. Dar dacă nu ar avea minte, le-aş întipări gândirea altora, aş scrie bigot pe fruntea lor şi i-aş trimite în lume ca sclavi.”