Categories: Cu Dumnezeu în zori Tags:

Trebuie să credem

„Și tot ce cereți în rugăciune, cu credință, veți primi.”

Matei 21:22 VBT

„Acela care l-a binecuvântat pe slujbașul împărătesc din Capernaum vrea tot așa de mult să ne binecuvânteze și pe noi. Dar, la fel ca tatăl îndurerat, noi suntem motivați să Îl căutăm pe Mântuitorul, de multe ori, de dorința de a câștiga bunuri pământești; noi avem încredere în iubirea Lui numai când ni se împlinesc cererile. Mântuitorul vrea să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem; și întârzie cu răspunsul, ca să ne poată arăta răutatea din inimă și nevoia noastră adâncă de harul Lui. El vrea să renunțăm la egoismul care ne determină să-L căutăm. Când mărturisim starea noastră rea și lipsa noastră de putere, trebuie să ne încredem cu totul în iubirea Lui.

Slujbașul împărătesc voia să vadă împlinirea rugăciunii sale înainte ca să creadă; dar el a trebuit să primească asigurarea lui Isus că rugăciunea lui era ascultată și binecuvântarea dată. Și noi trebuie să învățăm același lucru. Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simțim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduințele Lui. Când venim la El în credință, fiecare cerere pătrunde în inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem în același timp că le primim și să-I mulțumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, siguri fiind că binecuvântarea se va da atunci când vom avea cea mai mare nevoie de ea. Când am învățat să facem lucrul acesta, vom ști că rugăciunile noastre au fost ascultate.” (Hristos lumina lumii, p. 200).

„Nu confunda credința cu sentimentul. Acestea sunt distincte. Credința trebuie să fie exercitată. Noi trebuie să punem această credință continuu la lucru. Crede, crede! Lasă ca credința ta să se prindă binecuvântarea, și aceasta îți va aparține. Sentimentele tale nu au nimic de-a face cu această credință. Când credința aduce binecuvântare inimii tale și tu te bucuri de această binecuvântare, bucuria aceasta nu mai este credință, ci sentiment.” (Mărturii, col. 1, p. 167).

Apel: Cât de egoiști suntem se vede în faptul că adesea îl căutăm pe Dumnezeu numai atunci când suntem în nevoie. Însă Domnul vrea să renunțăm la egoismul nostru și să-l căutăm datorită dragostei Sale. Vino la El așa cum ești, având încredere în iubirea Sa fără margini care s-a arătat prin darul Fiului Său. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32).

Meditează: Cum putem distinge între sentiment și credință în rugăciunea noastră și în relația noastră cu Dumnezeu? Cum putem să cultivăm o credință solidă, bazată pe făgăduințele lui Dumnezeu, în timp ce ne păstrăm echilibrul emoțional și încrederea în El chiar și atunci când nu simțim răspunsuri imediate sau când circumstanțele par diferite de așteptările noastre?

Aplică: Exercită-ți credința în rugăciunea ta de zi cu zi. Începe prin a-ți exprima cererile și nevoile în fața lui Dumnezeu cu o credință fermă în puterea și bunătatea Lui. Apoi, cultivă o atitudine de mulțumire și recunoștință pentru răspunsurile primite, chiar dacă acestea pot fi diferite de așteptările tale. Învață să fii deschis și receptiv la îndrumarea și voia Lui în viața ta, căutând mereu să accepți că planurile Sale sunt mai bune decât ale tale.