Categories: Spiritualitate Tags:

Semnificația botezului – 2

Despre această renunțare la viața noastră pentru a obține în schimb viața lui Hristos, se vorbește adesea ca fiind renunțarea la noi înșine pentru a deveni slujitorii Săi, supunându-ne față de Dumnezeu, etc. Se pune întrebarea: Cum ne supunem lui Dumnezeu? Este simplu. Privește la viața ta: vezi ce lucruri aparțin exclusiv acestei vieți prezente, naturale, acele lucruri pe care le faci din fire. Evaluează lucrurile de care ești dependent, despre care ști că nu seamănă cu Hristos, dar care aduc condamnare, chiar din partea propriei inimi. Fără îndoială că ai făcut acest lucru: ai încercat, de asemenea, în repetate rânduri să le biruiești și să le lași deoparte, dar nu ai reușit să faci aceasta. Dar îți dorești sincer să scapi de ele.

Mai degrabă l-ai avea pe Hristos decât propriile tale căi. De aceea spui, „Iată, Doamne, ia-mă așa cum sunt; Mă predau în mâinile Tale, pentru ca Tu să faci cu mine ceea ce vei vrea; ia toate aceste rele de la mine prin puterea care este numai în Tine.”

„Așa cum sunt n-aduc nimic
Decât că sângele ce-a curs
Pe mine el m-a curățit,
La Tine vin, Hristos Isus.

Așa cum sunt, rău și pătat,
Îndreptățire n-am ajuns,
Prin sângele-Ți să fiu spălat,
La Tine vin, Hristos Isus.”[1]

Deci, în cele din urmă, predarea este realizată. Ne dăruim Domnului și îl primim pe El în schimb. Cum îl putem obține? Nu putem spune nimic despre proces: noi doar știm că este prin credință. „Fiindcă toți sunteți copiii lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.” Apoi suntem îngropați împreună cu El prin botez pentru moarte, semnificând astfel dezbrăcarea de vechea viață, răstignirea omului vechi și îmbrăcarea vieții lui Hristos, în care înviem pentru a umbla în înnoirea vieții.

„Dacă voi, așadar, ați fost înviați împreună cu Cristos, căutați lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Puneți-vă dragoste în cele de sus, nu în cele de pe pământ. Fiindcă sunteți morți și viața voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu.(Coloseni 3:1-3)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui dăruit mie nu a fost în zadar, ci am muncit mult mai mult decât ei toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care a fost cu mine.” (1 Corinteni 15:10)

„Știind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului.” (Romani 6:6)

„Ca voi să puneți deoparte cele referitoare la purtarea voastră de mai înainte, omul vechi, care este corupt conform poftelor înșelătoare; Și să vă înnoiți în duhul minții voastre; Și să vă îmbrăcați cu omul nou, care, conform lui Dumnezeu, este creat în dreptate și adevărată sfințenie.” (Efeseni 4:22-24)

„De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă, cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi. Și toate sunt din Dumnezeu.(2 Corinteni 5:17,18)

Oare aceste versete nu afirmă cât se poate de clar că, devenind ai lui Hristos, primim viața Lui în schimbul vieții noastre? Nu doar că Hristos și-a dat viața pentru a ne răscumpăra, ci El ne-a dat viața nouă; viața noastră a fost pierdută și suntem practic morți – morți în greșeli și păcate, iar El ne dă viața Sa pentru ca noi să avem de fapt viață. Deci, prin urmare, viața lui Hristos este cea care trebuie să întâmpine ispitele lui Satana și se străduiește să facă voia Tatălui. Isus Hristos este același ieri, astăzi și pentru totdeauna; prin urmare, viața care ni se dă va prezenta aceleași caracteristici pe care le-a prezentat viața lui Hristos când El a fost pe pământ în persoană; viața Lui în noi trebuie să fie la fel de puternică pentru a face și a rezista ca atunci când El a trăit în Iudeea.

Cum putem trăi această viață? – Așa cum am primit-o: prin credință. Citește cu atenție și amintește-ți următoarele texte:

„Dacă voi, așadar, ați fost înviați împreună cu Cristos, căutați lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu.” (Coloseni 3:1)

„Acum dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că vom și trăi cu El, Știind că Cristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare; moartea nu mai are domnie asupra Lui. Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singură dată; dar în aceea că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru.” (Romani 6:8-11)

„Sunt crucificat împreună cu Cristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20)

„Căci în el locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Și voi sunteți compleți în el, care este capul a toată stăpânirea și puterea, în care și sunteți circumciși cu circumcizia făcută fără mâini, în dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, prin circumcizia lui Cristos; Fiind îngropați cu el în botez, în care sunteți și înviați cu El prin credința lucrării lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți.(Coloseni 2:9-12)

Aceasta este ordinea noii vieți: după ce am acceptat viața lui Hristos, ne amintim că viața viitoare trebuie să fie a Lui, nu a noastră. Atunci același spirit de renunțare la sine care ne-a determinat să-l acceptăm pe Hristos trebuie să fie mereu prezent în noi pentru a ne determina să-L păstrăm. Trebuie să ne rugăm nu numai pentru ca o inimă curată să fie creată în noi, ci și pentru ca un spirit statornic să fie reînnoit în noi. Și cum îl păstrăm noi pe El?

La fel cum l-am acceptat și am fost înviați împreună cu El; prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. Adică, cu o dorință puternică astfel încât viața Lui să fie manifestată în a noastră, o păstrăm prin credința noastră în puterea care l-a înviat pe Hristos din morți. Știm că aceeași putere care l-a înviat pe Isus din morți ne poate învia, pentru că pentru aceasta a fost Hristos înviat din morți. El „a fost predat din cauza greşelilor noastre şi a fost înviat pentru justificarea noastră.” (Romani 4:25)

Aceasta este ceea ce are Pavel în vedere când își exprimă dorința: „să îl cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, fiind făcut conform cu moartea Lui.” (Filipeni 3:10)

Este ceea ce își dorește pentru noi când se roagă:

ca voi să cunoașteți care este speranța chemării Lui și care sunt bogățiile gloriei moștenirii Lui în sfinți, și care este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi, care credem, conform cu lucrarea tăriei puterii Sale, pe care a lucrat-o în Cristos, când l-a înviat dintre morți și L-a așezat la dreapta Sa, în locurile cerești.” (Efeseni 1:18-20)

Nu poate exista o manifestare mai mare de putere decât cea necesară pentru a învia morții. Este puterea creatoare. Și aceasta este puterea care ni se dă în Hristos, a cărei acceptare o recunoaștem atunci când suntem îngropați cu El prin botez în moartea Lui și suntem înviați în El. Cât de adevărat este că „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile pentru viață și evlavie, prin cunoașterea celui ce ne-a chemat la glorie și virtute.” (2 Petru 1:3). Și manifestarea puterii vieții lui Hristos în viața noastră este cea care ne oferă o speranță sigură a vieții veșnice alături de El. Căci apostolul spune:

„Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care conform milei Sale abundente ne-a născut din nou la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos dintre morți, pentru o moștenire nemuritoare și neîntinată și care nu se ofilește, rezervată în cer pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu prin credință pentru salvarea pregătită să fie revelată în timpul de pe urmă.” (1 Petru 1:3-5)

Este oare necesar să alocăm vreun spațiu discuției subiectelor despre „modalitatea botezului”? Afirmația Scripturii este că cel ce crede și este botezat, va fi salvat. Prin urmare, numai cei care cred, sunt candidați potriviți pentru botez. Acest lucru nu implică în niciun caz faptul că numai persoanele adulte pot fi botezate, deoarece copiii foarte mici pot avea credință sinceră și inteligentă în Hristos. Omul cărunt trebuie să creadă precum un copil mic. Dar oricât de bătrân sau oricât de tânăr este, credința este condiția prealabilă a botezului.

În ceea ce privește „modalitatea”, nu vedem necesitatea unei astfel de discuții. Botezul este o înmormântare. Este un simbol expresiv al ascunderii complete a sinelui în Hristos. Expresia este: „îngropați cu El prin botez în moarte”. Acest lucru nu ar însemna nimic dacă stropirea ar fi botezul. Când se declară că botezul este o înmormântare, aceasta este tot ce trebuie spus despre el. Acest cuvânt îl descrie exact și în niciun caz nu descrie stropirea.

Dar cu siguranță nu este nevoie să discutăm „modalitatea” botezului cu unul care nu este un candidat potrivit pentru această rânduială; ceea ce vrea el este să i se arate nevoia lui de Hristos; iar când cineva a ajuns în punctul în care este în totalitate supus voinței lui Hristos, atunci când I se supune pe deplin, atunci nu este necesară o astfel de discuție. El îl va accepta cu bucurie pe Hristos în modul divin desemnat. Fie ca Dumnezeu să permită ca toți cei care citesc să cunoască nu doar faptul învierii, ci și puterea învierii lui Hristos.

„Acum, a Aceluia care este în stare să vă păzească de la cădere și să vă prezinte ireproșabili înaintea prezenței gloriei Sale cu multă veselie, Singurului Dumnezeu înțelept, Salvatorul nostru, a Lui să fie gloria și maiestatea, domnia și puterea, deopotrivă acum și întotdeauna. Amin.” (Iuda 1:25)

[1] Traducere adaptată după imnul creștin „Just as I am” – n.tr.;

Librăria este închisă sâmbăta, de la apus la apus. Reveniți mai târziu!