Când valuri tulburi lovesc corabia vieții tale;

Cand furtuna din jur se dezlănțuie din ce în ce mai tare;

Și când stâncile îți amenință corabia cu sfărâmare…

Tu ai nevoie de un punct de ancorare.

Lipsit de sens ești în derivă,

Iar naufragiul , singura perspectivă.

Turbat de realitatea relativă,

Străpunge norii,

privește scriptura obiectivă.

Cuvânt de suflet pus ca temelie,

Valoare ce-ți aduce bucurie,

Ca fila’aceasta de istorie să scrie,

Roade bogate,

Și nu în aur măsurate,

Ci-n caractere demne de vecie.

În pragul negru al sfârșitului,

Stă feeria începutului.

Din pulberea trecutului,

Si în nădejdea viitorului,

Îți prezentăm ANCORA SUFLETULUI.