„Cel ce zice că rămâne în El trebuie să umble și el cum a umblat Isus.”
1 Ioan 2:6 VBT
„Sinceritate intenției, consacrarea din toată inima față de Dumnezeu, sunt condiția despre care vorbește Mântuitorul în cuvintele Sale. Fă ca intenția să fie sinceră și neșovăielnică, deosebește adevărul și ascultă de el, oricât ar costa aceasta și vei primi atunci iluminarea divină. Adevărata evlavie începe atunci când s-a pus capăt oricărui compromis cu păcatul. Atunci limbajul inimii va fi acela al apostolului Pavel: «Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.» «Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.» (Filipeni 3:13-14). (…)
Cedarea în fața ispitei începe prin a-i îngădui minții să șovăie, prin a fi nestatornic în încrederea ta în Dumnezeu. Dacă nu alegem să ne predăm pe deplin lui Dumnezeu, atunci suntem în întuneric. Dacă păstrăm vreo rezervă oarecare, atunci lăsăm o ușă deschisă, prin care Satana poate să intre să ne rătăcească prin ispitele sale. El știe că, dacă poate să ne întunece viziunea, așa încât ochiul credinței să nu-L mai poată vedea pe Dumnezeu, nu va mai fi nicio piedică împotriva păcatului.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 91-92).
„Trăim în timpuri pline de însemnătate pentru fiecare. Lumina strălucește în jurul nostru cu raze puternice și limpezi. Dacă este primită și prețuită cum se cuvine, această lumină va fi o binecuvântare atât pentru noi, cât și pentru ceilalți, dar, dacă ne încredem în propria putere și înțelepciune sau în puterea și înțelepciunea semenilor noștri, ea se va transforma într-o otravă. Nu putem să ne bazăm unii pe alții în lupta pentru viața veșnică. Fiecare trebuie să mănânce din pâinea vieții. Să ne împărtășim cu ea în mod individual, pentru ca trupul, mintea și sufletul să poată fi aduse la viață și întărite de puterea ei transformatoare, ajungând în felul acesta tot mai asemănători cu Isus Hristos în ce privește mintea și caracterul. Dumnezeu trebuie să fie pentru noi, cel dintâi și cel de pe urmă, totul în tot.” (Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 385).
Apel: Ești chemat la o umblare sinceră cu Dumnezeu, nu doar la nivel de vorbe sau aparențe, ci cu o dedicare completă a inimii și minții tale. Isus este exemplul tău suprem, iar dacă vrei să rămâi în El, trebuie să trăiești așa cum a trăit El – cu sinceritate și fără compromisuri, căutând și ascultând de adevăr cu orice preț. Renunță la jumătățile de măsură și predă-I lui Dumnezeu tot ceea ce ai păstrat pentru tine, astfel încât Satana să nu mai aibă loc în viața ta sau vreo portiță de intrare.
Meditează: Cât de sincer este angajamentul tău față de Dumnezeu? Îți predai viața în totalitate sau păstrezi anumite lucruri în care nu vrei să-l implici pe Dumnezeu? În ce fel ești tentat să faci compromisuri cu păcatul? Ce înseamnă pentru tine să umbli așa cum a umblat Isus, fără ezitare și cu o inimă neîmpărțită?
